Category Archives: Educatie crestina

Scolile profetilor

Posted on by
Reply

Scolile profetilor – originea si scopul lor

Scolile profetilor au fost infiintate de catre profetul Samuel. Prima mentionare a “fiilor proorocilor”, cum erau numiti tinerii care erau educati in scolile profetilor, apare in 1 Samuel 10, cu ocazia ungerii lui Saul ca imparat. (1 Samuel 10:5) In zilele lui Samuel erau doua scoli ale profetilor, una la Rama, unde locuia Samuel, si una la Chiriat-Iearim, unde se afla chivotul legamantului. Mai tarziu au fost infiintate si in alte localitati: Betel (2 Regi 2:3), Ierihon (2 Regi 2:15), Ghilgal (2 Regi 4:38) etc.

“Taţii şi mamele din Israel au devenit indiferenţi la obligaţiile lor faţă de Dumnezeu, indiferenţi la obligaţiile faţă de copiii lor. Prin necredincioşia în cămin şi influenţele idolatre din afară, mulţi tineri evrei au primit o educaţie mult diferită de ceea ce plănuise Dumnezeu pentru ei. Ei au deprins căile păgânilor.

Pentru a ieşi în întâmpinarea acestui rău care creştea întruna, Dumnezeu a dispus de alţi agenţi, ca un ajutor pentru părinţi în lucrarea de educare. Încă din cele mai vechi timpuri, profeţii fuseseră recunoscuţi ca învăţători aleşi de providenţa divină. În sensul cel mai înalt, profetul era o persoană care vorbea prin inspiraţie directă, transmiţând poporului soliile pe care le primise de la Dumnezeu. Dar acest nume a fost dat şi acelora care, deşi nu erau inspiraţi în mod direct, erau chemaţi providenţial să înveţe poporul despre lucrările şi căile lui Dumnezeu. Pentru pregătirea unei asemenea categorii de învăţători, Samuel, îndrumat de Dumnezeu, a întemeiat şcolile profeţilor.

Intenţia era ca aceste şcoli să slujească drept stăvilar împotriva stricăciunii larg răspândite, să ajute la bunăstarea mentală şi spirituală a tinerilor şi să sporească prosperitatea naţiunii, dându-i bărbaţi calificaţi să acţioneze în temere de Dumnezeu, ca lideri şi consilieri. În acest scop, Samuel a strâns zeci de tineri evlavioşi, inteligenţi şi studioşi. Aceştia au fost numiţi fiii profeţilor.” (Educatie, 45-46)

Ilie si Elisei au fost folositi de Dumnezeu intr-un mod impresionant pentru a opri valul de apostazie generala si pentru a intoarce pe multi israeliti inapoi la adevaratul si singurul Dumnezeu.

“Timp de câţiva ani după chemarea lui Elisei, Ilie şi Elisei au lucrat împreună, cel mai tânăr câştigând zilnic o mai bună pregătire pentru lucrarea sa. Ilie fusese unealta lui Dumnezeu pentru înfrângerea unor păcate mari…

În aceşti ani de împreună slujire, Ilie a fost chemat din când în când să înfrunte păcatele flagrante cu mustrări aspre…

Şcolile proorocilor, întemeiate de Samuel, decăzuseră în anii de apostazie a lui Israel. Ilie a reorganizat aceste şcoli, luând măsuri pentru ca tinerii să primească o educaţie care să-i conducă la înălţarea Legii lui Dumnezeu. Trei dintre aceste şcoli, una la Ghilgal, una la Betel şi alta la Ierihon, sunt menţionate în raportul biblic…

Inima lui Ilie s-a bucurat când a văzut cât se realizează cu ajutorul acestor şcoli. Lucrarea de reformă nu era terminată, dar în toată împărăţia se putea vedea o confirmare a Cuvântului lui Dumnezeu: „Dar voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal, şi a căror gură nu l-au sărutat” “(1 Împăraţi 19, 18) (PR 224-225)

“Chiar înainte de a fi luat la cer, Ilie a vizitat şcolile profeţilor şi i-a instruit pe studenţi cu privire la punctele cele mai importante ale educaţiei lor. El le-a repetat acum lecţiile pe care le dăduse în vizita anterioară, întipărind în minţile tinerilor importanţa simplităţii în orice domeniu al educaţiei. Numai în acest fel puteau fi modelaţi de cer şi porni înainte pe căile Domnului. Dacă ar fi conduse aşa cum a rânduit Dumnezeu, şcolile noastre din acest timp al sfârşitului ar face o lucrare asemănătoare celei făcute prin şcolile profeţilor.” (PFE 512)

“Asemenea Mântuitorului omenirii al cărui tip era, Elisei, în slujirea sa printre oameni, a unit lucrarea de vindecare cu aceea de educare. Credincios şi neobosit în toată lucrarea lui îndelungată şi eficientă, Elisei s-a străduit să întărească şi să promoveze importanta lucrare de educaţie îndeplinită în şcolile profeţilor. În providenţa lui Dumnezeu, cuvintele lui de îndrumare către grupele de tineri serioşi erau confirmate prin impresiile profunde ale Duhului Sfânt şi uneori prin alte dovezi neîndoioase ale autorităţii lui ca slujitor al lui Iehova.” (PR p.240)

Scolile profetilor si programa de invatamant

Subiectele de căpetenie pentru studiu în aceste şcoli erau Legea lui Dumnezeu, cu instrucţiunile date lui Moise, istoria sacră, muzica sacră şi poezia. În rapoartele istoriei sfinte erau descoperite urmele paşilor lui Iehova. Marile adevăruri reprezentate de tipurile din serviciul de la Sanctuar erau scoase în evidenţă şi credinţa prindea strâns obiectul central al întregului sistem — Mielul lui Dumnezeu, care urma să ridice păcatul lumii. Era nutrit un spirit de evlavie. Nu numai că studenţii erau învăţaţi despre datoria de a se ruga, dar erau învăţaţi şi cum să se roage, cum să se apropie de Creatorul lor, cum să-şi exercite credinţa în El şi cum să înţeleagă şi să respecte învăţăturile Duhului Său. Intelectul sfinţit scotea din vistieria lui Dumnezeu lucruri vechi şi lucruri noi, iar Duhul lui Dumnezeu Se manifesta în profeţie şi cântare sfântă (Educatie p.47)

“Era cultivată cu seriozitate arta muzicii sfinte. Nu se auzeau valsuri frivole, nici cântece uşuratice, care să ridice în slăvi omul şi să distragă atenţia de la Dumnezeu, ci muzică sacră, solemnă, psalmi de laudă către Creator, care preamăreau Numele Său şi relatau despre lucrările Sale minunate. Astfel, muzica servea unui scop sfânt, acela de a înălţa gândurile spre ceea ce este curat, nobil şi înălţător şi de a trezi în suflet dorinţa de consacrare şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu.” (PFE p.97)

“Este mare nevoie de Duhul Sfânt în şcolile noastre. Această unealtă divină vine în lume ca reprezentant al lui Hristos. El este nu numai martorul credincios şi adevărat al Cuvântului lui Dumnezeu, dar şi acela care cercetează gândurile şi planurile inimii. Este izvorul la care trebuie să privim pentru eficienţă în vederea restaurării chipului moral al lui Dumnezeu în om. Duhul Sfânt era căutat cu înfocare în şcolile profeţilor; influenţa Sa transformatoare avea să aducă chiar şi gândurile în armonie cu voia lui Dumnezeu şi să stabilească o legătură vie între pământ şi cer.” (PFE p.526)

Scolile profetilor si principiul autosustinerii

Elevii acestor şcoli se întreţineau singuri prin muncă proprie, lucrând pământul sau practicând vreun meşteşug oarecare. În Israel, acest lucru nu era considerat ciudat sau degradant; într-adevăr, era privit ca păcat faptul de a-ţi lăsa copiii să crească în neştiinţă, fără a face o muncă utilă. Fiecare tânăr, fie că părinţii lui erau bogaţi sau săraci, era învăţat o meserie. Chiar dacă urma să fie educat pentru slujire sfântă, o cunoaştere a vieţii practice era privită ca esenţială pentru ţelul de a fi de cel mai mare folos. (Educatie p.47)

Scolile profetilor – calificarea instructorilor

“Instructorii erau nu numai buni cunoscători ai adevărului divin, dar se bucuraseră ei înşişi de comuniune cu Dumnezeu şi primiseră darul deosebit al Duhului Său. Se bucurau de respectul şi de încrederea poporului, atât pentru învăţătură, cât şi pentru evlavie.” (Educatie p.46)

” De asemenea, mulţi învăţători [din scolile profetilor] se întreţineau prestând muncă fizică.” (Educatie p.47)

Scolile profetilor in timpul Domnului Iisus

O afirmatie succinta, din capul locului, ar fi ca pe vremea respectiva ele nu mai existau. Mai precis, in secolul I d.Hr. educatia primita de tinerii evrei nu mai era cea primita in vechile scoli ale profetilor. Existau scolile sinagogilor, scolile rabinilor, echivalente ale scolilor crestine de astazi (gradinite, scoli primare, gimnaziale, licee, facultati crestine). Acele scoli erau socotite de evrei scoli ale profetilor. Pastrasera numele, eticheta, nu insa si continutul. Ucenicii lui Iisus nu fusesera elevi la aceste scoli.

“Şapte dintre ucenicii Lui erau în grup, îmbrăcaţi în hainele umile de pescari; erau săraci în ce priveşte bunurile lumii acesteia, dar bogaţi în cunoaşterea şi trăirea adevărului, lucru care înaintea Cerului le dădea locul cel mai de frunte ca învăţători. Nu fuseseră elevi în şcolile profeţilor, dar timp de trei ani fuseseră învăţaţi de cel mai de seamă Educator pe care lumea L-a cunoscut vreodată. Sub îndrumările Lui, deveniseră nobili, inteligenţi, cultivaţi, ajungând unelte prin care oamenii puteau să fie îndrumaţi în cunoaşterea adevărului.” (HLL p.809)

“Copilul Isus nu a învăţat la şcolile sinagogilor. Mama Lui i-a fost primul învăţător omenesc. Din gura ei şi din scrierile profeţilor, El a învăţat despre lucrurile cereşti. Chiar cuvintele pe care El Însuşi i le spusese lui Moise pentru Israel le învăţa acum de pe genunchii mamei Sale. Trecând de la vârsta copilăriei la aceea a tinereţii, El nu a studiat la şcolile rabinilor, nu avea nevoie să obţină educaţia din astfel de izvoare, deoarece Dumnezeu era învăţătorul Său.” (HLL p.70)

Domnul Hristos nu a fost trimis la nici una din scolile din timpul Sau nu pentru ca Maria si Iosif erau exclusivisti, nu pentru ca Iisus ar fi fost exclusivist ci pentru ca educatia din vremea respectiva nu mai urma planul lui Dumnezeu. Parintii lui Ioan Botezatorul au fost indrumati prin Duhul Sfant sa faca aceeasi alegere pentru fiul lor, din aceleasi motive. Aici gasim un sfat inspirat valabil si pentru timpurile noastre: atunci cand scolile existente nu urmeaza indeaproape planul lui Dumnezeu cu privire la educatie, cea mai sanatoasa alegere este cea de a-l educa pe copil acasa, dupa principiile stabilite de Dumnezeu. (mai multe detalii puteti citi si pe pagina dedicata subiectului Educatia crestina acasa). Parintii sunt primii chemati de Dumnezeu sa se ocupe de educatia copilului lor.

Scolile profetilor si educatia crestina contemporana

“Ar trebui să existe şcoli în toate comunităţile noastre, iar în aceste şcoli, profesori misionari. Este esenţial ca profesorii să fie instruiţi să-şi îndeplinească bine partea în importanta lucrare de educare a copiilor păzitorilor sabatului, nu numai în ştiinţe, ci şi în Scripturi. Aceste şcoli, înfiinţate în diferite localităţi şi conduse de bărbaţi sau de femei temătoare de Dumnezeu, după cum e cazul, ar trebui să fie clădite pe aceleaşi principii ca şi şcolile profeţilor.” (Îndrumarea copilului p.306)

“Apoi, când privesc scenele care mi-au fost prezentate, când mă gândesc la şcolile înfiinţate în diferite locuri şi văd că nu corespund nici pe departe cu şcolile profeţilor, sunt întristată peste măsură. Exerciţiul fizic a fost evidenţiat de Dumnezeul înţelepciunii. În fiecare zi trebuie consacrate câteva ore educaţiei pentru lucrul practic, care îi va ajuta pe studenţi să înveţe datoriile practice ale vieţii, care sunt esenţiale pentru toţi tinerii noştri. Însă acestea au fost scoase şi s-au introdus distracţiile care dau doar posibilitatea mişcării fizice, fără să constituie însă o binecuvântare specială în a face lucruri bune şi utile, care sunt esenţiale în educaţie şi instruire.

Studenţii, fiecare în parte, au nevoie de o educaţie completă în privinţa lucrurilor practice ale vieţii. Timpul folosit pentru exerciţii fizice care, pas cu pas, conduc la exces şi jocuri peste măsură ar trebui folosit pentru Hristos şi binecuvântarea lui Dumnezeu va fi asupra acelora care fac astfel. Toţi ar trebui să plece din şcoală educaţi în mod eficient, astfel încât, atunci când vor sta pe propriile lor picioare, să deţină acele cunoştinţe care sunt esenţiale în viaţa practică.” (PFE 228)

“Ar trebui să fie înfiinţate şcoli, nu sofisticate ca acelea din Battle Creek şi College View, ci mult mai simple, cu clădiri mai modeste şi cu profesori care vor adopta aceleaşi planuri care erau urmate în şcolile profeţilor. În loc de a concentra lumina într-un singur loc, unde mulţi nu o apreciază şi nici nu se folosesc de ceea ce li se dă, lumina ar trebui să fie dusă în multe locuri de pe faţa pământului.” 6T 138

“Şcolile noastre trebuie să fie mai eficiente şi mai dependente de Dumnezeu decât şcolile profeţilor. Profesorii trebuie să umble foarte aproape de Dumnezeu. El cheamă tineri puternici, devotaţi, jertfitori de sine, care să iasă în faţă şi care, după un scurt timp de şcoală, să pornească bine pregătiţi să ducă lumii solia.” (SP 549)

O replica a scolilor profetilor in educatia crestina o gasim in inceputurile Scolii Misionare Madison. (in seria de 4 articole despre Scoala Misionara Madison veti afla detalii importante despre modelul de educatie crestina autentica, vrednica de numele acesta)

In momentul de fata este tradusa in limba romana cartea Madison – God’s Beautiful Farm. In limba romana are titlul: Madison, scoala lui Dumnezeu si este tiparita la Editura Viata si Sanatate.

Scoala Misionara Madison – mostenirea lasata

Posted on by
Reply

Scoala Misionara Madison – mostenirea lasata pentru alte institutii care se autosustin

Scoala Misionara Madison a fost infiintata sub calauzirea divina. Inceputurile ei au fost marcate de o dorinta fierbinte de a urma modelul divin pentru educatia crestina, model pe care intemeietorii scolii, E.A.Sutherland si P.T.Magan l-au studiat si inteles din Biblie si scrierile lui Ellen G. White. In ciuda esecului final, datorat indepartarii de la principiile pe care s-a cladit la inceput, si din care alte institutii au invatat pentru a evita o soarta asemanatoare, Scoala Madison a fost si ramane o sursa de inspiratie pentru cei care doresc sa implineasca voia lui Dumnezeu in aceasta sfera vitala a educatiei crestine.

O data cu dezvoltarea scolii s-au infiintat treptat si alte institutii, dornice sa aplice modelul divin in ce priveste educatia, fiind convinse ca acest lucru va ajuta la proclamarea Evangheliei cu succes. Una dintre aceste institutii a fost si Wildwood Lifestyle Center. Aceasta a luat fiinta in 1942, la putin timp dupa atacul de la Pearl Harbor. Era o perioada foarte dificila datorita razboiului, materialele de constructie erau greu de procurat, situatia economica era precara. Mai multe detalii despre istoria acestei institutii puteti citi pe pagina dedicata istoriei Wildwood. (in limba engleza doar) Wildwood ofera si cursuri de pregatire in domeniul misionar medical. Un alt program dezvoltat de cei de la Wildwood este L.I.G.H.T. (The Lay Institute for Global Health Training), care ofera pregatire misionara medicala pentru membrii laici din toata lumea, prin cursuri de scurta durata, seminarii si studii online.

Acelasi centru de sanatate Wildwood a stat si la originea OCI (Outpost Centers International). Dupa formarea multor institutii care se autosustineau (self-supporting), in anii 1980′, Warren Wilson, care era pe atunci presedintele Spitalului si Centrului de sanatate Wildwood, a vazut nevoia de a forma o organizatie care putea sluji ca sfatuitor si care putea incuraja institutiile mai nou infiintate care se autosustineau. In plus, aceasta organizatie putea sa faciliteze dezvoltarea de institutii care se autosustin, sa promoveze proiectele care existau deja si sa ajute la formarea si perfectionarea conducatorilor lor. Astfel a luat fiinta in anul 1983 OCI (Outpost Centers International).

In Romania, Centrul de sanatate Herghelia, jud Mures, si Scoala Misionara Medicala Herghelia isi au radacinile in aceeasi viziune care a dus la infiintarea Scolii Misionare Madison. Herghelia face parte de asemenea din OCI, institutie care reuneste institutii adventiste care se autosustin.

Pentru a vedea o lista completa cu institutii care se autosustin, din America, Europa si celelalte continente, vizitati site-ul OCI. In momentul de fata sunt 82 de asemenea institutii.

Scoala Misionara Madison si infiintarea ASI

Putini stiu faptul ca radacinile ASI sunt legate de Scoala Misionara Madison, o scoala adventista care se autosustinea, infiintata in anul 1904 in statul Tennessee de catre E.A. Sutherland si Percy Magan. Pe masura ce Scoala Misionara Madison s-a extins, a inceput sa infiinteze alte scoli si institutii in tara. In 1947 toate aceste institutii care se autosustineau au format Asociatia Institutiilor Adventiste care se autosustin (Association of Seventh-day Adventist Self-Supporting Institutions), pe scurt ASI. Toate acele institutii erau fie educationale fie cu profil medical. Dupa mai mult timp ASI a inceput sa includa si oameni de afaceri adventisti. Astfel, in anul 1979, pentru a reflecta mai bine componenta membrilor ASI, organizatia si-a schimbat numele in Servicii si industrii conduse de membri adventisti (Adventist-laymen’s Services & Industries). In Romania poarta numele de Asociatia pentru suport si initiativa (ASI Romania).

Scoala Madison - educatia adevarata

Alte articole despre Scoala Misionara Madison

Scoala Madison – Istoria infiintarii
Scoala Madison si principiul autosustinerii
Scoala Misionara Madison – ultimii ani

Scoala Misionara Madison – ultimii ani

Posted on by
Reply

Scoala Misionara Madison – Greutati intampinate

Scoala Madison a avut de intampinat greutati pentru ca ideea unei scoli independente, care sa nu fie sub controlul bisericii a ridicat suspiciuni. Unele persoane au incercat sa ingreuneze inceputurile acestei scoli. Dumnezeu insa a ocrotit pe intemeietorii ei si le-a dat izbanda in ciuda greutatilor si suspiciunii intampinate.

Lideri precum Prescott si Daniells au vizitat in foarte scurt timp scoala pentru a cere lamuriri. Statutul de scoala independenta nu le placea. Si nici faptul ca Magan si Sutherland calatoreau pentru a strange fonduri pentru aceasta lucrare independenta care nu era sub controlul conducerii lor. La scurt timp Daniells a cerut tuturor lucratorilor sa opreasca strangerea si trimiterea de fonduri catre Scoala Madison. In 1907 Magan ii spune lui Ellen White despre aceste obstacole si anume ca “administratia bisericii sustine ca nu avem nici un drept sa primim bani atata timp cat nu suntem in proprietatea Conferintei”. Dansa a raspuns: “Voi faceti dublu fata de cat fac ei. Strangeti toate donatiile pe care le puteti obtine. Acesti bani apartin Domnului si nu acelor oameni. Pozitia pe care ei o adopta nu este de la Dumnezeu. Uniunea Conferintei de Sud nu trebuie sa devina proprietara voastra si nici sa va controleze. ”— Magan diary  May 7, 1907.

Apoi Ellen White s-a adresat direct celor care puneau piedici lucrarii de la Scoala Misionara Madison:

“Multe obstacole au fost puse in calea pionierilor de la Scoala Madison, de natura sa-i descurajeze si sa-i inlature din lucrare. Aceste obstacole nu au fos puse de catre Domnul. In unele privinte planurile limitate si stradaniile oamenilor au lucrat impotriva lucrarii lui Dumnezeu.

Sa fim atenti, fratilor, sa nu impiedicam si sa nu lucram impotriva progresului altora, intarziind astfel proclamarea Evangheliei. Lucrul acesta s-a intamplat, si din acest motiv sunt acum indemnata sa vorbesc atat de raspicat. Daca s-ar fi oferit ajutorul necesar pentru Scoala Madison, lucrarea de acolo ar fi acum intr-un stadiu mult mai avansat. Lucrarea de la Scoala Madison a inaintat incet si totusi, in ciuda piedicilor si obstacolelor, lucratorii de acolo nu au esuat si nici nu s-au descurajat; au fost in stare sa indeplineasca o lucrare buna pentru cauza lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu pune limite lucratorilor Sai asa cum oamenii ar dori sa fie puse limite. In lucrarea lor, fratii Magan si Sutherland au fost impiedicati in mod nenecesar. Mijloace financiare le-au fost oprite pentru ca prin organizarea si conducerea ei Scoala Madison nu a fost pusa sub controlul Conferintei. Motivele pentru care aceasta scoala nu a fost pusa in proprietatea si controlul Conferintei nu au fost cantarite cu atentie.

Lipsa de interes pentru acest proiect este categoric gresita, din partea unora care ar fi trebuit sa o aprecieze foarte mult. Fratii nostri trebuie sa se pazeasca sa nu repete asemenea experiente.

Domnul nu doreste ca lucrarea educationala de la Scoala Madison sa se schimbe inainte ca poporul nostru sa o sprijine cu toata inima. Lucrarea care s-a facut acolo este aprobata de Dumnezeu si El interzice ca acest fel de lucrare sa fie intrerupta. Domnul va continua sa binecuvanteze si sa sutina lucratorii atata timp cat ei vor urma sfaturile Lui.

Fratii Sutherland si Magan sunt tot atat de hotarati sa faca lucrarea lui Dumnezeu la Scoala Madison, precum alti lucratori sunt randuiti sa-si faca partea lor in cauza adevarului prezent. Lumina care mi-a fost data este ca ar trebui sa-i ajutam pe acesti frati si pe colaboratorii lor, care au lucrat peste puterile lor si apasati de mari dezavantaje. Sa cautam sa intelegem situatia si sa nu dam uitarii dreptatea si mila in modul in care sunt distribuite fondurile.

Conducatorii lucrarii de la Scoala Madison sunt impreuna lucratori cu Dumnezeu. Mult mai mult trebuie facut pentru a-i ajuta. Banii Domnului trebuie sa-i sustina in eforturile lor. Si ei au dreptul la o parte din mijloacele oferite pentru cauza Sa. Ar trebui sa li se ofere in egala masura accesul la mijloacele care vin pentru inaintarea cauzei.” (Sp TB11, 31-32)

Intr-o scrisoare adresata lui Magan, Ellen White scria urmatoarele cuvinte de incurajare:

“Unii au nutrit gandul ca Scoala Madison, pentru ca nu este in proprietatea vreunei Conferinte, nu are dreptul ca prin cei ce o conduc sa faca apel la poporul nostru pentru mijloace financiare care sunt foarte necesare pentru inaintarea lucrarii. Aceasta idee trebuie sa fie corectata. In distribuirea banilor care vin in visteria Domnului, voi sunteti indreptatiti sa aveti o parte la fel de mult ca altii care conduc diverse proiecte in armonie cu sfaturile Domnului.”  {SpM 411.4}

Lui Magan, unul dintre fondatorii de la Scoala Misionara Madison, i se propune la Conferinta Generala din 1909 sa fie secretar pentru lucrarea cu negrii, un departament nou infiintat. A cerut si sfatul lui Ellen White, iar aceasta l-a sfatuit sa nu accepte oferta.

“Pe 8 iunie m-am intalnit cu Daniells, Olsen Westworth, Mc Vah si altii. Mi-au spus ce planuri au. Am refuzat. Am vorbit si cu sora White, care mi-a spus sa nu-mi mut familia la Washington. Dansa mi-a spus ca “ei s-au separat de tine si tu de ei. Va fi o despartire.” ”— Jurnalul lui Magan 8 iunie, 1909

Prin planul respectiv se urmarea privarea scolii de aportul pretios pe care il aducea Magan. Imediat dupa acest incident, Ellen White le scrie celor doi intemeietori ai Scolii Madison:

“Sunt indemnata sa va spun: Fiti atenti ce miscari faceti in perioada urmatoare… Trebuie sa fiti atenti sa nu faceti nici macar un pas in vreo directie in care El nu merge inaintea voastra si nu va calauzeste. Nu trebuie sa va parasiti prezentul camp de lucru decat atunci cand aveti o dovada clara ca este voia lui Dumnezeu sa faceti asta. ”—EGW catre Sutherland si Magan, 8, iunie 1909; Unpublished Testimonies, p. 447.

In 1913 situatia s-a inrautatit. In ciuda recomandarilor Spiritului Profetic, Scoala Madison este criticata, conducatorii ei sunt numiti eretici, se fac glume pe seama educatiei oferite acolo si a stilului de viata simplu.

Scoala Misionara Madison – inceputul declinului si ultimii ani

In 1915 Magan accepta chemarea de a pleca la Colegiul Evanghelistilor Medicali, nou infiintat, in California. Sfatul lui Ellen White fusese uitat. Sutherland a fost foarte dezamagit de aceasta mutare.
Dupa plecarea lui Magan, Sutherland a inceput sa se gandeasca la ideea acreditarii scolii. Din pacate aceasta noua directie avea sa duca la declinul final al institutiei.

“De la Berrien Springs, unii dintre noi, asa cum stii, au mers in sud la Madison, Tennessee, datorita sfatului si indrumarii lui Ellen White, si acolo am facut planurile pentru o scoala care nu va oferi niciodata grade academice si nici cursuri dupa modelul celor lumesti.”—Percy T. Magan, scrisoare catre Warren Howell, 13 ianuarie 1926.

Departarea de la acest plan initial a fost una din cauzele esecului final al institutiei. Sutherland afirmase intr-unul din studiile sale despre istoria educatiei crestine ca oferirea de grade academice era o inventie papala. (puteti descarca si citi aici cartea Studii de educatie crestina, de E.A.Sutherland)

In 1917 Scoala Misionara Madison primeste acreditare. In 1919 au inceput un program autorizat de trei ani pentru asistente medicale. In urmatorii ani diverse parti ale programului de educatie au fost acreditate. In anul 1933 a fost acreditat si programul de colegiu de 4 ani.

Programele de acreditare impovarau financiar si conduceau la intrarea in datorii, o alta departare de planul initial de lucru, asa cum se poate citi in paragraful urmator:

“Pentru a atinge standardul prevazut pentru un colegiu, avem nevoie de asistenta financiara. Cerintele care ne-au fost impuse cuprind o biblioteca de 10000 de volume, o cladire pentru Agricultura si Studii economice, cladire pentru Stiinte, cladire pentru Arte si cateva case pentru studenti. Ne va costa aproximativ $100000 pentru a echipa cladirile si pentru alte facilitati necesare.”—Lida Scott catre G.F. Peabody, 16 decembrie 1929.

In ciuda faptului ca Scoala Misionara Madison avea o activitate profitabila de producere a hranei sanatoase, la inceputul anilor 1940, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, scoala a trecut prin momente dificile. Numarul celor inscrisi a coborat la un minim de 154 de studenti in anii 1944-1945. In anul 1946 Sutherland, in varsta de 81 de ani, si-a dat demisia ca director al scolii pentru a deveni secretar al Comitetului pentru viata rurala. Fusese directorul scolii timp de 42 de ani. In anul 1954 scoala a sarbatorit 50 de ani de la infiintare. Acum aveau 800 acri de pamant, 27 de activitati productive conduse de studenti, si un sanatoriu cu 220 de paturi pentru tratamente cu metode naturiste de vindecare. Un an mai tarziu, in 1955, Sutherland a murit datorita unei apendicite, la varsta de 90 de ani.

In anul 1963, luna februarie, dreptul de proprietate si operarea colegiului si a sanatoriului (redenumit Spitalul Madison) au fost transferate Uniunii de Conferinte din Sud a Bisericii Adventiste. In septembrie 1964 scoala si-a incetat activitatea, datorita datoriilor mari si pierderii acreditarii pentru programul de asistente.

Scoala Madison - educatia adevarata

Alte articole despre Scoala Misionara Madison:

Scoala Misionara Madison – Istoria infiintarii
Scoala Misionara Madison si principiul autosustinerii
Scoala Misionara Madison – mostenirea lasata

 

Scoala Madison si principiul autosustinerii

Posted on by
Reply

Scoala Madison si principiul autosustinerii

Ideea de a porni o asemenea scoala a apartinut prima data lui David Paulson care, in 1901, l-a incurajat pe Sutherland “sa infiinteze o scoala ale carei usi sa fie deschise pentru orice tanar si orice tanara care au un caracter frumos si care sunt dispusi sa lucreze pentru a-si acoperi cheltuielile de scolarizare. Nu as refuza vreodata pe cineva care doreste sa obtina o educatie si are curajul sa lucreze pentru a o obtine. Ai nevoie de o suprafata mare de pamant si sa oferi facilitati ca studentii sa se poata autosustine.” Principiul autosustinerii avea sa fie un element de baza al functionarii scolii si al dezvoltarii ei, dupa modelul scolilor profetilor din vechime.

Scoala Madison cauta sa ofere o educatie holistica, atot cuprinzatoare: trupul, mintea si spiritul. Principiul autosustinerii era la baza operarii scolii, dar mai presus decat acesta, scoala Madison a imprimat cu succes atat in profesori cat si in studenti un spirit de sacrificiu de sine, de slujire, si placerea de a trai o viata simpla aproape de Dumnezeu si de natura. Orice tanar, chiar daca era sarac, putea sa obtina o educatie la Madison atata timp cat era dispus sa lucreze in fiecare zi la scoala pentru a-si acoperi cheltuielile de scolarizare. Prin programul de studiu combinat cu munca, fiecare student trebuia sa lucreze pentru a acoperi cel putin jumatate din cheltuielile de scolarizare (preferabil pentru toata cheltuiala). In primii ani nu a existat o taxa fixa si doua treimi dintre studenti erau admisi dupa ce achitau o suma mica (garantie) care era obligatorie. Acei ani de inceput au fost presarati cu greutati: ani de credinta, munca multa si simplitate. Salariile personalului erau mici. Studentii si profesorii lucrau impreuna cate 5 ore in fiecare zi. Pana in anii 1930 mancau doar doua mese pe zi. Treptat au ridicat mai multe cladiri ale scolii cu propriile maini. In 1939 scoala Madison era considerata “singura scoala care se autosustine din America.” In acelasi an, Dr. Philander P. Claxton, imputernicitul departamentului de educatie al Statelor Unite, lauda scoala Madison afirmand: “Am vazut multe scoli de toate gradele in multe tari, dar nici una mai interesanta decat aceasta. Niciunde nu am vazut realizandu-se atat de mult cu atat de putini bani.”

Scoala Madison - Cladire BirouriScoala Madison 1917, materializand principiul autosustinerii

Alte “ingrediente” ale succesului scolii Madison

In primii ani scoala Madison a fost cu adevarat speciala. Asa cum afirma si numele ei, Nashville Agricultural Normal Institute, pregatirea oferita era in domeniul agricol (despre care Ellen White spunea ca trebuie sa fie nelipsita din educatie) si alte domenii. Scopul scolii era sa pregateasca lucratori si profesori misionari atat pentru Statele Unite cat si pentru tari straine. Cerintele de baza pentru admiterea la scoala constau in a avea o minte matura si un interes deosebit pentru slujirea misionara autosustinuta.

O alta deosebire de alte scoli era si faptul ca la Madison nu exista un program sportiv. Nici nu era timp pentru asa ceva pentru ca studentii faceau din plin exercitiu fizic lucrand pamantul sau avand alte ocupatii utile. Acest concept fusese “inaugurat” de catre Sutherland cand era director la Colegiul Battle Creek, unde a arat terenul de sport si pentru a-l transforma in gradina de legume.

La doar cativa ani de la inceperea activitatii, scoala Madison a pus in aplicare planul de a trimite profesori pentru a infiinta replici ale scolii Madison in zonele limitrofe pentru a ajuta pe oamenii impovarati din zonele de deal si de munte care nu aveau scoli in apropiere. In anul 1914 fusesera deja infiintate circa 40 de asemenea scoli, care erau frecventate de aproximativ 1000 de studenti.

Atat Ellen White cat si Sutherland aveau convingerea ferma ca scolile trebuie sa fie infiintate la tara si ca trebuie sa se autosustina prin agricultura si alte activitati care sa ofere atat educatie cat si un venit studentilor, si sa slujeasca localitatile din jur. Doua dintre aceste activitati au fost operarea unui sanatoriu (spital) si o mica fabrica ce producea produse naturiste sanatoase. Scoala Madison a fost prima scoala adventista care sa opereze propriul sanatoriu (debutul sanatoriului a fost in anul 1906).  Scoala avea si o tipografie. In anul 1919 a inceput publicarea unui saptamanal al scolii The Madison Survey, care era distribuit gratis. In anul 1938 Scoala Madison avea 27 de activitati productive in campus, conduse de catre studenti.

Mai multe detalii despre intreaga istorie a Scolii Madison puteti obtine lecturand cartea: Madison – God’s Beautiful Farm de Ira Gish si Harry Christman (in limba romana este Madison – Școala lui Dumnezeu, aparuta la Editura Viață și Sănătate, București) disponibila atat tiparita cat si in format electronic (ebook). Poate fi citita partial apasand pe titlul cartii.

Madison-God's Beautiful Farm - the bookScoala Madison - educatia adevarata

Alte articole despre Scoala Madison:

Scoala Madison – Istoria infiintarii
Scoala Misionara Madison – ultimii ani
Scoala Misionara Madison – mostenirea lasata

Scoala Madison – Istoria infiintarii

Posted on by
4

Scoala Madison – Istoria infiintarii



In anul 1904 a luat fiinta una dintre cele mai remarcabile si mai inovative scoli din America, in localitatea Madison, statul Tennessee, situata la aproximativ 10 mile (16km) de orasul Nashville. La inceput s-a numit The Nashville Agricultural and Normal Institute (NANI), iar in 1937  numele a fost schimbat in Madison College (Colegiul sau Scoala Madison).

Timp de peste 50 de ani directorul scolii Madison a fost Dr. Edward Alexander Sutherland (1865-1955). Acesta a fost absolvent al Colegiului Battle Creek. Apoi a devenit directorul Colegiului Walla Walla din statul Washington, iar ulterior, in 1897 (la varsta de 32 de ani) devine director al Colegiului Battle Creek. Ascultand sfatul lui Dumnezeu cu privire la  necesitatea ca scolile crestine sa fie stabilite la tara, transfera Colegiul din Battle Creek pe terenul unei frumoase ferme de 300 acri de pamant in apropiere de Berrien Springs, Michigan si schimba numele scolii in Colegiul Misionar Emanuel (astazi se numeste Andrews University).

In anii 1895 si 1896 Ellen G. White a scris o serie de noua articole, prin care indemna credinciosii adventisti sa lucreze in statele sudice care fusesera afectate de Razboiul Civil. Ca raspuns la aceasta chemare, in 1904, Sutherland, impreuna cu prietenul sau apropiat Percy T. Magan (1867-1947) si-au dat demisia de la Colegiul Misionar Emanuel si au plecat in Sud.

Dr E. A. Sutherland - Scoala Madison

Percy T. Magan - Scoala Madison

Ellen G. White1899

In vara anului 1904, Sutherland si Magan au discutat planurile pe care le aveau cu sora White in Nashville, dupa care timp de sase saptamani au cautat o locatie potrivita pentru scoala in zonele apropiate de Nashville. Intr-o zi de iunie 1904, E. White, W. Palmer, Sutherland, Magan si altii s-au imbarcat pe un vaporas cu aburi. La un moment dat vaporasul s-a defectat si a fost remorcat la mal pentru a fi reparat. E.White si fratele Palmer au coborat pe mal sa vada imprejurimile. Au gasit o ferma de 412 acri de pamant (aprox. 160 hectare) in paragina. E. White s-a intors la vaporas si le-a spus lui Sutherland si Magan: “Acest loc arata la fel cu cel pe care l-am vazut in viziune. Acesta este locul unde Dumnezeu vrea ca Sutherland si Magan sa inceapa o scoala.” Cand au vazut ferma, cei doi au fost dezamagiti. In plus, nici nu aveau banii necesari sa cumpere o ferma atat de mare. Ei se gandeau sa cumpere o ferma mica, fertila si bine intretinuta. In cele din urma insa au hotarat sa asculte de sfatul inspirat.

Ferma a fost cumparata cu $12 723. Ferma includea cei 400 acri de pamant (~160 ha), o casa, hambare si alte cladiri, gard de piatra pe o lungime de aprox. 4 km, si 70 de vite. Terenul era compus din 100 acri de pamant fertil, 100 acri de pamant bun pentru cereale si pomi fructiferi si 200 acri de pasune.
(valoarea dolarului in 1904: salariul anual al unui muncitor era $200, cel al unui contabil era de $2000, iar al unui dentist era de $2500)

Scoala si-a inceput activitatea in acelasi an, 1904, cu un numar de 11 elevi. Scoala si-a dezvoltat filosofia de educatie sub indrumarea lui E. White.  Dansa numea scoala “Frumoasa ferma a lui Dumnezeu” (eng. God’s Beautiful Farm). E. White aprecia lucrarea pe care o faceau fondatorii acestei scoli: Sutherland, Magan (1867-1947), M. Bessie DeGraw, si Nellie H. Druillard. In 1908, in articolul intitulat  “Un apel pentru Scoala Madison”, Ellen White scria: “Educatia oferita la Scoala Madison este deosebit de pretioasa pentru cei care se pregatesc sa lucreze ca misionari in tari straine. Daca mult mai multi ar primi o educatie asemanatoare in alte scoli, noi ca popor am deveni o priveliste pentru lume, ingeri si oameni. Solia ar fi dusa repede in fiecare tara si sufletele care acum sunt in intuneric ar fi aduse la lumina.”

Scoala misionara Madison a avut un loc atat de special in inima lui Ellen White incat dansa a decis sa se implice in conducerea scolii, aceasta institutie fiind singura in care a acceptat sa faca parte din conducere (a fost unul din cei 10 membri ai consiliului de administratie), conditia fiind ca aceasta scoala sa nu mai fie in proprietatea bisericii, ci sa fie o scoala independenta, constituita ca o asociatie non-profit. Ellen White fusese martora la piedicile puse in calea tuturor celor care incercau sa puna in aplicare sfaturile inspirate cu privire la mersul unei scoli crestine. De data aceasta, indrumarea danseia era ca aceasta scoala sa fie una independenta. Implicarea in conducerea ei avea sa fie o aparare in fata criticilor si suspiciunilor.

Alte articole despre Scoala Misionara Madison:

Scoala Madison si principiul autosustinerii
Scoala Misionara Madison – ultimii ani
Scoala Misionara Madison – mostenirea lasata

In momentul de fata este tradusa in limba romana cartea Madison – God’s Beautiful Farm. In limba romana are titlul: Madison, scoala lui Dumnezeu si este tiparita la Editura Viata si Sanatate.

Mai multe amanunte despre scoala Madison dar si alte scoli (precum Loma Linda) puteti afla din cartea Madison și Loma Linda, planul divin pentru educația adevărată, de Vance Ferrel, pe care o puteți comanda folosind datele de pe pagina Contact. Cartea isi propune o cercetare atenta a modului in care planul lui Dumnezeu a fost urmat de primele insititutii educationale adventiste si ce lectii pot fi invatate din esecurile si succesul acestora.