Nimic nu este nou sub soare. La începutul secolului XX a existat o frământare în mijlocul unor credincioși în legătură cu descălțarea în locurile de închinare, plecând de la pasajele biblice din Vechiul Testament în care preoților care slujeau la Sanctuar li se cerea să se descalțe. (Exod 30:18-21)

Reproducem mai jos scrisoarea pe care Ellen White a trimis-o frățietății din Barbados pe această temă. În format pdf este pus și textul în limba engleză, după traducerea în lb română – Scrisoarea către biserica din Barbados (click pe titlu)

Scrisoarea 29 din 1901, de Ellen White

„Către biserica din Barbados

Dragi frați și surori,

Îmi pare rău să aud că treceți prin încercări provocate de unii care pretind a crede adevărul.

Dumnezeu nu conduce pe cei care promovează acțiuni precum rugăciunea cu ochii deschiși. Nu avem nici o fărâmă de dovezi că lucrul acesta a fost practicat de către ucenicii lui Hristos.

Scoaterea încălțămintei din picioare când se intră în locașul de închinare nu este o practică cerută din partea noastră. În vechime celor care activau în slujba sfântă li se cerea atunci când intrau în Sanctuarul lui Dumnezeu să-și scoată sandalele și să-și spele picioarele pe care se pusese praful. Dar acum nu ni se mai cere să facem acest lucru.

Dacă cei care pretind a crede adevărul sacru pentru acest timp s-ar întoarce la practicarea rânduielilor ceremoniale cerute evreilor, ce mesaj s-ar transmite înaintea îngerilor și oamenilor?

Ar trebui să facem tot posibilul să curățăm de păcat fiecare colț al inimii. Cei care în loc să curețe templul sufletului practică ceremonii exterioare, gândindu-se că acestea îi vor recomanda înaintea lui Dumnezeu, vor fi învăluiți cu întuneric spiritual, așa cum au pățit evreii.

Pentru a asigura curățenia, Dumnezeu a cerut de la vechiul Israel să facă diverse ceremonii. Acestea erau necesare pentru a ilustra nevoia unei atenții deosebite în toate acțiunile lor, pentru a fi păziți de orice impuritate pe care era posibil să o evite. Dar aceste ceremonii exterioare nu sunt cerute absolut deloc poporului lui Dumnezeu din acest timp. Când Hristos, purtătorul păcatelor noastre, a murit pe cruce, aceste ceremonii și-au pierdut aplicabilitatea, pentru că în moartea Sa tipul a întâlnit antitipul.

Cei care prezintă asemenea teste poporului lui Dumnezeu de astăzi produc doar confuzie în mintea oamenilor. Ei pun rânduieli exterioare în locul adevărului prețios, făcând ca faptele să ia locul religiei inimii și a vieții.

Dumnezeu a oferit un test întregii lumi. „Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Să nu care cumva să nu ţineţi Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc.Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta va fi nimicit din mijlocul poporului său. Să lucrezi şase zile, dar a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea.Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat. Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic, căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat.’”

 Acesta este testul Domnului. Să nu ne coborâm de la acesta spre teste fabricate de oameni.

Aceste invenții slabe, prezentate bisericii pentru instruire și practică, sunt invenții ale unor minți care au nevoie ca Dumnezeu să-i învețe primele principii ale evangheliei lui Hristos.

Am primit de la Domnul avertizări pe care să le adresez bisericilor adventiste de ziua a șaptea. El mi-a arătat că Satana este inventatorul de povești neimportante, fără sens, pe care le prezintă minților oamenilor pentru a eclipsa adevărurile mari, înălțătoare, purificatoare pentru acest timp. Dușmanul se străduiește prin aceste invenții mizerabile să coboare principiile sacre ale adevărului, să conducă mintea departe de adevărul aducător de sănătate la ceremonii false.

Satana nu este mulțumit când poporul lui Dumnezeu demonstrează influența înnobilatoare, înălțătoare a adevărului asupra minților oamenilor. El este autorul poveștilor prostești pe care unii le-au prezentat. Testele false, slabe pe care Satana îi conduce pe oameni să le promoveze nu ar trebuie să fie primite sau tolerate în bisericile noastre.

Ideea că rugăciunea trebuie făcută de credincioși cu ochii deschiși, ca și cum ar privi la cer, este una dintre poveștile ieftine a lui Satana, iar scoaterea încălțămintei când se intră în locașul de închinare este și ea o altă făcătură de-a lui. Domnul nu este mulțumit atunci când poporul Lui, care a primit adevăruri atât de mari și nobile din Cuvântul Său, permite ca mințile lor să zăbovească asupra poveștilor slabe și prostești care mi-au fost prezentate pentru a mă exprima cu privire la ele.

Acestor suflete înșelate li s-a spus că sora White se roagă cu ochii deschiși. NU, sora White își închide ochii atunci când se roagă, pentru ca prin vederea spirituală să poată privi la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.

Prin exercitarea credinței ne separăm de umbra întunecată pe care Satana o aruncă pe calea noastră. El dorește ca noi să privim la lucruri descurajatoare sau interzise ca să nu obținem vederi clare despre Dumnezeu sau realitățile veșnice. Să ne rugăm cu ochii închiși, să privim prin credință la Mântuitorul care ne cunoaște slăbiciunile, nevoile și care ne ajută în neputința noastră.  „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” [Evrei  4:15, 16.]

Ca popor noi va trebui să abordăm toate felurile de pretinși creștini. Vor fi din aceia care aduc pentru temelie o mare cantitate de lemn, fân, paie, care vor fi arse de focul zilelor din urmă, iar dacă ei vor fi mântuiți, va fi ca prin foc. Ei pot fi purificați și albiți și încercați doar printr-o pocăință și o convertire hotărâtă.

„Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma, şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.” (Fapte 20:28-30) Aici sunt prezentate clar problemele care vor pătrunde în biserică prin oameni care nu se mulțumesc să aprofundeze lecțiile oferite lor prin Domnul Iisus Hristos, care tot timpul caută ceva nou și deosebit pentru a prezenta altora ca lumină nouă pe care alți oameni ar fi ignorat-o.

„Se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.”

Întotdeauna a fost voia lui Dumnezeu ca în toate orașele din America adventiștii de ziua a șaptea să facă o lucrare misionară vastă. Ar trebui construite biserici acolo unde în fiecare Sabat oamenii să se poată aduna pentru a se închina lui Dumnezeu și pentru a auzi evanghelia. Ar trebui realizate eforturi serioase pentru a face lucrarea necesară pentru acest timp. Scripturile trebuie deschise în fața tuturor celor care primesc invitația trimisă de Domnul de a veni și de a auzi mesajul trimis de Domnul poporului Său.

Nici un om nu trebuie să presupună că darul lui este atât de deplin și desăvârșit încât să acopere toate nevoile bisericii. Fiecare talent și fiecare dar pe care Dumnezeu l-a pus în biserică trebuie să fie recunoscut și acceptat, dar trebuie exercitată multă precauție pentru a cerceta toate lucrurile și pentru a păstra doar ce este bun.

Capitolul patru din Efeseni conține instrucțiuni pe care toți ar trebui să le urmăm. După ce vorbește despre nevoia de unitate, apostolul spune: „ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire, ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” (Efeseni 4:14,15) A transmite adevărul cu dragoste înseamnă să umblăm în adevăr, să practicăm adevărul în toate aspectele vieții, să umblăm demni de vocația la care suntem chemați, făcând fapte care să corespundă cu influența înălțătoare a adevărului. Înseamnă să avem o credință care lucrează în dragoste și care purifică sufletul, făcându-ne vii în Hristos. Înseamnă să avem în suflet apa vie pe care o oferă Hristos și care țâșnește în viața veșnică.

Slujitorii credincioși ai evangheliei sunt adesea întristați de comportamentul acelor membri ai bisericii care nu ajută ci le pun piedici, făcând munca lor dificilă și împovărătoare, prin faptul că aduc lucruri ciudate, care nu se întemeiază pe adevăr, ci sunt lucruri false. Aceste persoane corup Cuvântul lui Dumnezeu prin amestecarea lui cu opiniile lor omenești, iar în felul acesta fac fără efect adevărurile autentice care sunt un test pentru acest timp.

Slujba slujitorului evangheliei este una de o mare demnitate. Adevărații slujitori ai evangheliei sunt împreună lucrători cu Dumnezeu în împlinirea credincioasă a marelui Său plan. Ca mesageri ai lui Dumnezeu ei spun adevărul în dragoste. Ei sunt reprezentanți ai lui Hristos și chiar dacă lucrarea lor este adesea mult îngreunată, Dumnezeu îi va susține împotriva oricărei critici dacă ei vor fi credincioși principiilor, oricare ar fi implicațiile pentru ei.” Scrisoarea 29, 1901

Scrisoarea este publicată integral în 3MR 55-60 (Manuscript Releases, vol.3)