Fa-ma, Doamne, bou!

O asemenea rugaciune, cel mai probabil, nu se gandeste nimeni sa faca. Altii, daca te-ar auzi ca spui asemenea cuvinte, s-ar grabi sa spuna “Amin!” (Asa sa fie!) sau te-ar asigura ca rugaciunea ti-a fost de mult timp ascultata si implinita. Lasand nota de umor deoparte, dupa ce vom incerca sa invatam cate ceva de la bou, e foarte posibil sa ne dorim insusirea unei asemenea rugaciuni. In mediul romanesc, orice asociere cu boul este negativa, jignitoare. Sunt ignorate elementele pozitive legate de bou si accentul e pus doar pe slabiciunile acestuia.

                              
In zoologia biblica boul ocupa un loc aparte. Imparatii erau sfatuiti sa nu aiba prea multi cai (Deuteronom 17:16), ceea ce reprezenta putere militara, dar nu era nici o problema daca aveau un numar mare de boi, animale care nu erau folosite pentru lupta ci pentru lucru, pentru castigarea existentei. In caz de razboi, increderea imparatilor trebuia sa fie in Dumnezeu, nu in marimea cavaleriei de care dispuneau.

Boul si rentabilitatea

Cei care sunt buni cunoscatori de animale, facand o comparatie intre bou si cal, recomanda pe cel dintai dintr-un numar de motive: pretul de cumparare al boului este mai mic decat pentru un cal, boul nu mananca atat de mult ca un cal (deci e mai ieftina intretinerea lor), sunt mai putin sensibili (se accidenteaza mai greu) si mai sanatosi decat caii, iar in timp de restriste economica pot supravietui cu o hrana mult mai simpla (de care caii nu s-ar atinge). In ce priveste forta, nu sunt diferente notabile intre capacitatea boului de a sluji (arat sau tras carute cu incarcatura grea) si cea a calului, (traditional boii au fost cel mai adesea folositi pentru muncile grele, de-a lungul istoriei).

Boul si stapanul

Isaia 1:3 “Boul isi cunoaste stapanul, si magarul cunoaste ieslea stapinului sau: dar Israel nu Ma cunoaste, poporul Meu nu ia aminte la Mine.”
Prin profetul Isaia, Dumnezeu face o comparatie intre poporul evreu si boi. Putem extinde aceasta comparatie la toate fiintele umane, desigur. In timp ce boul isi poate identifica fara gres stapanul, si nu doar atat, dar este dispus sa asculte indemnurile acestuia, omul, cu toata inteligenta sa superioara, nu reuseste adesea nici macar sa-si identifice Stapanul, cu atat mai putin sa asculte de indrumarile Sale. Alteori reusim sa identificam Stapanul, pe Dumnezeul Creator, revelat in Scriptura, dar nu avem tragere de inima sa si ascultam de indrumarile Sale. Fa-ma, Doamne, bou poate sa fie rugaciunea oricarui pamantean, in privinta capacitatii de a recunoaste pe Dumnezeu ca stapan al vietii si de a asculta de El.

Boul si jugul

Dintre animalele care sunt in slujba omului, boul ocupa probabil un loc de frunte in ce priveste dispozitia de a munci si forta de care este capabil. In privinta aceasta, cuvintele Fa-ma, Doamne, bou ar trebui sa fie pe buzele multora care duc o viata de lenevie. Boul este un animal care munceste foarte mult, iar jugul nu este un instrument de pedepsire a boului, ci un accesoriu care ii sporeste capacitatea de a lucra, atat singur cat si in echipa. Si oamenii poarta un jug. Jugul lui Hristos este cel pe care ar trebui sa ni-l dorim: o viata de ascultare de Biblie, o viata de slujire a semenilor, asa cum a fost exemplificata in viata lui Iisus. Facand aceasta vom avea implinire sufleteasca, vom avea bucurii nevinovate, satisfactia de a fi un sprijin adevarat si pentru semeni (Matei 11:29,30 “Luati jugul Meu asupra voastra, si invatati dela Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara.””) Nu orice jug este bun, ci doar jugul lui Iisus. Din pacate, cei mai multi oameni prefera un alt jug, jugul printului intunericului. Acest din urma jug promite mai multa distractie si satisfactie, dar din pacate prea multi realizeaza prea tarziu ca au fost pacaliti, ca ceea ce li s-a promis nu li s-a dat, ca s-au ales doar cu rani si vanatai si au produs si altora durere si dezamagire (Proverbe 16:25 “Multe cai i se par bune omului, dar la urma duc la moarte.”)

                               
Proverbe 14:4 “Unde nu sunt boi, ieslea ramane goala, dar puterea boilor aduce belsug de roduri.”
Indemnul de a lucra sase zile, mentionat in porunca a patra din Decalog, este un indemn la harnicie, la perseverenta. Aceste calitati le are boul. Un om lenes sau ispitit sa fie lenes, poate invata de la bou lectia aceasta a harniciei. Asa cum puterea boilor aduce belsug de roduri, si harnicia oamenilor va avea rezultate pe masura. (Proverbe 10:4 “Cine lucreaza cu o mana lenesa saraceste, dar mana celor harnici imbogateste.”)
Deuteronom 22:10 “Sa nu ari cu un bou si un magar injugati impreuna.”
Intre bou si magar sunt diferente, magarul fiind inferior in marime. A-i pune sa traga la jug impreuna, insemna a impovara mai mult pe unul. E nevoie ca animalele puse la acelasi jug sa fie compatibile, adica sa fie de acelasi soi, varsta asemanatoare, marime asemanatoare, pentru a le face munca mai usoara si mai spornica. Sfatul acesta are o aplicabilitate si la oameni. Scriptura spune sa nu ne injugam la un jug nepotrivit (2 Corinteni 6:14-16), adica sa nu intram in relatii foarte apropiate (cum e cea de casatorie sau chiar asocieri in afaceri) cu persoane care impartasesc convingeri foarte diferite, deoarece aceste diferente, daca sunt respectate, vor duce mai devreme sau mai tarziu la neintelegeri majore si chiar despartire.

Plangeri 3:27-33 “Este bine pentru om sa poarte un jug in tineretea lui. Sa stea singur si sa taca, pentruca Domnul i l-a pus pe grumaz; sa-si umple gura cu tarana, si sa nu-si piarda nadejdea; sa dea obrazul celui ce-l loveste, si sa se sature de ocari. Caci Domnul nu leapada pentru totdeauna. Ci, cand mahneste pe cineva, Se indura iarasi de el, dupa indurarea Lui cea mare: caci El nu necajeste cu placere, nici nu mahneste bucuros pe copiii oamenilor.”
Adesea ni se pare ca experientele prin care trecem sunt mai amare decat putem suporta. Ne indoim de faptul ca Dumnezeu inca este la carma vietii noastre si Il rugam sa departeze de la noi paharul amarui. Acestea sunt vremuri de slefuire a caracterului, de pregatire pentru o slujire mai eficienta aici pe pamant si de formare pentru Imparatia cerurilor. Cand vin vremuri “mai bune”, suntem ispititi sa traim pentru noi insine, sa uitam stramtorarile prin care am trecut.

Boul si jertfa

1 Regi 19:19-21 “Ilie a plecat de acolo, si a gasit pe Elisei, fiul lui safat, arind. inaintea lui erau douasprezece perechi de boi, si el era cu a douasprezecea. Ilie s’a apropiat de el, si si-a aruncat mantaua pe el. Elisei a parasit boii, a alergat dupa Ilie, si a zis: „Lasa-ma sa sarut pe tatal meu si pe mama mea, si te voi urma.” Ilie i-a raspuns: „Du-te, si apoi intoarce-te: dar gindeste-te la ce ti-am facut.” Dupa ce s’a departat de Ilie, s’a intors si a luat o pereche de boi pe cari i-a adus jertfa; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, si a dat-o oamenilor s’o manince. Apoi s’a sculat, a urmat pe Ilie, si a fost in slujba lui.”
Boul este un animal curat (vezi Levitic 11:3; Deuteronom 14:4-6). Despartirea aceasta intre vietuitoare curate si cele necurate o cunostea si Noe si ceilalti patriarhi (Geneza 7:2) deoarece jertfele pe care le aduceau trebuiau sa fie doar din categoria vietuitoarelor curate. Caracterul Mielului care avea sa fie jertfit pentru pacatele intregii lumi era mai bine reprezentat in caracterul vietuitoarelor curate folosite pentru jertfe. Cunoasterea acestei diferente intre vietuitoare nu le era de folos pentru alimentatie, intrucat oamenii credinciosi dinainte de potop nu au consumat carne de nici un fel. Abia dupa potop ei au primit ingaduinta de a consuma carne curata (Geneza 9) si boul a fost inclus in lista vietuitoarelor pe care oamenii le puteau consuma.
Tacerea si blandetea animalelor curate atunci cand sunt sacrificate pare incredibila. Contrastul cu taierea unui porc, de pilda, este atat de mare, acesta din urma protestand atat vocal cat si fizic. Uneori, dupa munca, slujire si jertfire in slujba lui Dumnezeu si a semenilor, crestinul este chemat sa pecetluiasca marturisirea sa cu propria viata. Martirajul a fost adesea finalul vietii multor crestini sinceri si activi. “Ei nu si-au iubit viata pana la moarte.”(Apocalipsa 12:11) Aceasta jerfire finala nu este altceva decat o suma a jertfirii lor simbolice, zilnice, prin moartea fata de egoism si comoditate, fata de atractiile lumesti pacatoase, fata de pofte care dauneaza trupului si sufletului. Romani 12:1 “Va indemn dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfinta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca.”

Boul si hrana

Cand Dumnezeu a creat oamenii si animalele, hrana tuturor acestora era exclusiv vegetariana. Geneza 1:29 “si Dumnezeu a zis: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant, si orice pom, care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra.””
Psalmul 104:14 “Tu faci sa creasca iarba pentru vite, si verdeturi pentru nevoile omului, ca pamantul sa dea hrana.”
“Cerealele, fructele, nucile si legumele constituie dieta aleasa pentru noi de Creatorul nostru. Aceste alimente, pregatite intr-un mod cat se poate de simplu, sunt cele mai sanatoase si mai hranitoare. Ele dau o tarie, o rezistenta si o vigoare a intelectului pe care o dieta mai complexa si mai stimulatoare nu le poate da.” DV 296
In gradina Edenului nu exista pacat, deci nici tendinta sau dorinta de a lua viata cuiva. Nici omul nu omora animale pentru a se hrani cu ele. In ce-i priveste pe oameni, dieta vegetariana a fost regula pentru cei credinciosi pana in momentul potopului. Oamenii necredinciosi incepusera sa consume carne mult timp inainte de potop, aceasta deviere de la dieta recomandata fiind unul dintre simptomele razvratirii fata de legile lui Dumnezeu pentru sanatatea morala si trupeasca a oamenilor.
Ingaduinta pe care Dumnezeu a dat-o dupa potop, ca omul sa consume si hrana de origine animala (deoarece vegetatia fusese distrusa de apele potopului), a fost foarte repede asimilata de oameni si, din pacate, s-a transformat intr-o dependenta de produse de origine animala. Multe dintre animale insa, printre care si boul, ca o mustrare tacuta la adresa omului, au ramas in continuare vegetariene, au continuat sa se hraneasca asa cum o faceau cand nu exista pacatul. Caracterul lor a ramas si el mult mai asemanator caracterului divin si cu inocenta omului din Eden.
Cand poporul evreu a fost scos din Egipt, Dumnezeu a incercat o reformare a obiceiurilor alimentare ale acestuia si le-a oferit o hrana exclusiv vegetariana: mana. Poporul s-a razvratit fata de aceasta dieta si a cerut carne. “Alegand hrana omului in Eden, Domnul a aratat care era cea mai buna dieta; in alegerea facuta pentru Israel, El a dat aceeasi lectie. I-a scos pe israeliti din Egipt si si-a asumat instruirea lor, pentru ca ei sa poata fi un popor al Sau. Prin ei, El dorea sa binecuvanteze si sa invete lumea. El le-a dat hrana cea mai potrivita pentru acest scop, nu carne, ci mana, „painea din cer”. Numai din pricina nemultumirii si cartirii lor dupa oalele cu carne ale Egiptului li s-a dat dezlegare pentru carne, si aceasta numai pentru un timp scurt.” DV 311 Pentru ca reforma in dieta nu a fost acceptata de evrei, cand au ajuns in tara Canaanului, “israelitilor li s-a permis sa foloseasca produse alimentare de provenienta animala, insa sub restrictii atente, care aveau scopul de a ameliora urmarile cele rele. Folosirea carnii de porc a fost interzisa, ca si a carnii altor animale, pasari si pesti, care a fost declarata necurata. De la felurile de carne ingaduita, consumarea grasimii si a sangelui a fost strict interzisa”. DV 311
“indepartandu-se de la planul divin hotarat pentru dieta lor, israelitii au suferit o mare pierdere. Ei au dorit o dieta pe baza de carne si au cules urmarile. Nu au atins idealul de caracter pe care-l avea in vedere Dumnezeu si nici nu au implinit scopul Sau. Domnul „le-a dat ce cereau; dar a trimis o molima printre ei” (Psalmii 106, 15.) Ei au pretuit ceea ce era pamantesc mai presus decat ceea ce era spiritual si nu au atins telul Sau pentru ei, sfintenia desavarsita.” DV 312
Toate incercarile de reformare a obiceiurilor omului au esuat. In privinta aceasta, boul, si nu doar el, prin pastrarea dietei pe care Dumnezeu i-a randuit-o de la inceput, este o aspra mustrare pentru pretentia omului de superioritate. Ne socotim fiinte rationale, dar alegerile gresite in ce priveste dieta demonstreaza ca suntem robi ai poftelor si obiceiurilor mostenite si cultivate. Unde este sclipirea de inteligenta care sa ne faca sa folosim ratiunea pentru a cantari efectele dietei pe care o alegem si pe baza aceleiasi ratiuni sa eliminam tot ceea ce este daunator?

                             
Un episod interesant legat de dieta, boi si oameni, il avem in cartea profetului Daniel. In capitolul 1, tanarul Daniel obtine dezlegarea sa urmeze o dieta vegana in perioada de pregatire pentru a intra apoi in slujba imparatului babilonian. Daniel 1:12,13 “incearca pe robii tai zece zile, si sa ni se dea de mancat zarzavaturi si apa de baut; sa te uiti apoi la fata noastra si la a celorlalti tineri cari mananca din bucatele imparatului, si sa faci cu robii tai dupa cele ce vei vedea!” Dupa aceasta perioada, in urma unei examinari atente, Daniel si cei trei prieteni ai sai, toti vegetarieni, surclaseaza pe ceilalti participanti la examinare si obtin slujbe in administrarea treburilor imparatului. E foarte posibil ca imparatul Nebucadnetar sa fi aflat si de “ciudatenia” cu privire la dieta acestor tineri (era imposibil ca regele sa nu stie toate amanuntele cu privire la viata celor care slujeau in proximitatea lui). Mai in gluma, mai in serios, probabil i-a luat peste picior si a calificat dieta lor ca fiind extremista si ca nu e recomandat sa “mananci iarba ca boii”. Si astazi se gasesc voci critice care exprima aceleasi sentimente, cu aceleasi cuvinte si comparatii. Capitolele urmatoare din cartea lui Daniel ni-l prezinta pe imparat ca fiind un personaj foarte mandru, foarte incapatanat si sfidator la adresa lui Dumnezeu. Apogeul il gasim in capitolul 4, cand imparatul este vizitat de un sol ceresc si i se adreseaza o sentinta de condamnare:
Daniel 4:31,32 “Afla, imparate Nebucadnetar, ca ti s-a luat imparatia! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, si vei locui la un loc cu fiarele campului; iti vor da sa mananci iarba ca la boi, si vor trece peste tine sapte vremi, pana vei recunoaste ca Cel Prea Inalt stapaneste peste imparatia oamenilor si ca o da cui vrea!”

In sentinta de condamnare se afla si o mica profetie: timp de 7 ani, Nebucadnetar avea sa aiba parte de o dieta foarte simpla, nu foarte departe de dieta slujitorului sau Daniel. Slujitorii sai aveau sa-i dea sa manance “iarba ca la boi”. Nebucadnetar a primit astfel un regim prin care organismul sau avea sa fie detoxificat, cu efecte benefice si asupra creierului, unde isi avusesera izvorul multe pacate pentru care a fost condamnat.
Si astazi oamenii care iau in ras dieta vegetariana, dupa ce isi distrug corpurile printr-o dieta carnata, vatamatoare, si prin alte obiceiuri nesanatoase, ajung sa afle, uneori prea tarziu, ca un regim care seamana cu a manca iarba ca boii, este mult mai sanatos si adecvat organismului uman. Inca o data avem de invatat de la bou consecventa cu care urmeaza dieta stabilita pentru el de Creator, ridicandu-se mult deasupra fiintelor care se pretind a fi rationale, si care adesea nu pricep ca planul lui Dumnezeu e mai bun, iar cand inteleg nu doresc sa-l puna si in practica.
Ferice de omul care are incredere in Creatorul Sau si isi formeaza gusturile in armonie cu dieta recomandata de la inceput. Acesta ar fi nivelul egal cu boul, si multi nu se ridica nici macar la acest nivel. Fa-ma, Doamne, bou devine o aspiratie legitima si in ce priveste dieta. Treapta superioara boului este atunci cand pricepem si motivele pentru care Creatorul ne-a recomandat o dieta vegetariana, lucru de care boul nu este capabil (el nu pricepe chimie, biologie etc). Recunostinta si atasamentul fata de Creator vor creste atunci cand intelegem ca dragostea sta la baza motivatiei legilor divine si ca aceste legi trec testul adevaratei stiinte.

Boul si caracterul

Din elementele analizate pana acum este evident faptul ca boul poate fi apreciat in multe privinte, dar lista nu este epuizata. In cartea profetului Ezechiel, in timp ce profetul era in robia babiloniana, Dumnezeu i se descopera intr-o viziune. La un moment dat Ezechiel vede patru fapturi vii. Desi acestea semanau cu oamenii, unul dintre elementele distinctive era ca fiecare fiinta avea patru fete. Cele patru fete nu erau la fel. Doar una era de fata de om, celelalte trei fete erau de la necuvantatoare, respectiv leu, bou si vultur.
Ezechiel 1:5,6,10  “… se mai vedeau patru fapturi vii, a caror infatisare avea o asemanare omeneasca. Fiecare din ele avea patru fete, si fiecare avea patru aripi. Cit despre chipul fetelor lor era asa: inainte, toate aveau o fata de om; la dreapta lor, toate patru aveau cite o fata de leu, la stinga lor, toate patru aveau cite o fata de bou, iar inapoi, toate patru aveau cite o fata de vultur.”
In simbolistica prezenta aici, fata de om reprezinta partea rationala a fiintelor respective, leul simbolizeaza curajul, boul simbolizeaza spiritul slujirii si al ascultarii, vulturul simbolizeaza aspiratia inalta si viteza de actiune. Aceste 4 caracteristici din pacate se intalnesc foarte rar impreuna la fiintele omenesti. Gasim adesea cate una dinte ele, dar lipsesc alte calitati importante. Degeaba cineva e curajos, spre exemplu, daca foloseste curajul pentru a face rau. Acele calitati caracterizeaza foarte bine pe ingeri si trebuie sa devina pentru noi niste tinte in ce priveste dezvoltarea caracterelor noastre.
Acum, daca facem o comparatie intre bou si celelalte simboluri, observam si lipsurile acestuia: lipsa ratiunii, lipsa vitezei si capacitatea redusa de a sesiza cine ii este dusman si de a-l infrunta.

Exod 21:28 “Daca un bou va impunge si va omori pe un barbat sau pe o femeie, boul sa fie ucis cu pietre, carnea sa nu i se manince, iar stapinul boului sa nu fie pedepsit.”

Jugul nu este suficient pentru a avea un caracter asemenea lui Hristos. Nici o dieta vegana, sanatoasa, cum are boul, nu este suficienta prin ea insasi pentru a forma un caracter desavarsit. Toate acestea sunt elemente ajutatoare, sunt niste unelte in mana lui Dumnezeu prin care lupta cu ispitele si pacatul si biruinta devine mai usoara. Ele conteaza si e o mare diferenta intre a fi un lup viclean, lacom, setos de sange si un bou umil, muncitor, care traieste in pace cu oamenii. Si boul insa, asemeni altor animale ierbivore (calul, elefantul, berbecul etc) poate deveni violent, poate avea iesiri necontrolate.  Oricat de mari ar fi sfortarile omenesti, exista limite dincolo de care nu putem trece. Din acest motiv transformarea caracterului este un act spiritual, depindem de interventia si ajutorul Duhului Sfant in viata noastra. Doar Dumnezeu ne poate duce pe stanca pe care n-o putem escalada pentru ca este prea inalta pentru noi (Psalm 61:2). Standardul moral la care suntem chemati sa crestem este asemenea unei stanci prea inalte pentru a o putea escalada, dar nimic nu este imposibil cand ai de partea ta ajutorul divin.