Postul si vindecarea spirituală
Postul si vindecarea spirituală sunt strâns unite între ele. Dar, dacă este separat de rugăciune și studiul Bibliei, postul nu este altceva decât o grevă a foamei sau un exercițiu de înfrânare a dorinței organismului de a primi hrană. În toate religiile lumii, monoteiste (creștinism, iudaism, islam), sau politeiste (hinduism, budism, confucianism, taoism, șintoism etc) există practica postului. Prin urmare, simpla practicare a postului nu îi conduce pe oameni într-o singură direcție. Rugăciunea și studiul Bibliei sunt esențiale pentru a-L cunoaște pe Dumnezeul adevărat și pentru a nu fi păcăliți de spirite rele care doresc să-i conducă pe oameni să se închine la dumnezei falși. O deosebire majoră între abordarea păgână sau legalistă a postului și creștinismul biblic este faptul că un credincios nu va posti pentru a-și câștiga mântuirea (suntem mântuiți prin credință, prin mila lui Dumnezeu) sau pentru a manipula și îmbuna o divinitate, ci datorită faptului că Dumnezeu a început în viața sa o lucrare de transformare și foamea sa după Dumnezeu îl îndeamnă să-și deschidă inima și mintea spre o comunicare mai bună cu Creatorul său (pentru care postul poate fi foarte benefic), pentru a-I împlini mai bine voia.
Un exemplu foarte trist de folosire a postului într-un mod demonic este cel în care împărăteasa Izabela a proclamat o zi de post în Izreel pentru a omorî pe Nabot și a-l deposeda de via la care râvnea soțul ei Ahab (1 Regi 21). Din păcate fapte asemănătoare s-au mai întâmplat și se vor mai întâmpla. Oamenii lui Dumnezeu au fost și vor fi învinuiți pe nedrept că sunt un pericol pentru societate și biserici și se vor folosi chiar zile de sărbătoare și post pentru a pune la cale eliminarea acestora.
Pe vremea Domnului Iisus, ucenicii lui Ioan și Fariseii posteau des (Matei 9:14), dar lucrul acesta nu îi plasa automat într-o relație bună cu Dumnezeu. Era nevoie de mult mai mult decât atât. Domnul Hristos spunea că două erau motivele pentru care se rătăceau oamenii în vremea respectivă: nu cunoșteau Biblia și nici puterea lui Dumnezeu (Matei 22:29). Iisus nu a negat importanța postului. A postit El Însuși adesea, iar într-o ocazie chiar 40 de zile înainte de începerea lucrării publice de predicare (Matei 4). Chiar ucenicii Săi aveau să postească după ce El avea să Se înalțe de pe pământ (Matei 9:15; Fapte 9:9, 13:2,3; 14:23) Acest fapt ne arată că și apostolii au socotit postul ca fiind o parte vitală în procesul de vindecare spirituală a noastră înșine precum și în încercarea de a salva pe semeni. Neputința ucenicilor de a scoate demoni dintr-un tânăr a fost explicată de Iisus prin lipsa de credință și lipsa postului (Matei 17:18-21).
Gânduri foarte interesante despre subiectul postului pot fi lecturate în cartea Dietă și hrană scrisă de autoarea E.G.White (capitolul Postul). Redăm mai jos un citat despre importanța postului în viața spirituală și apoi un altul legat de vindecarea fizică.
“Când a fost asaltat de ispită, în modul cel mai feroce, Hristos n-a mâncat nimic. El S-a predat lui Dumnezeu şi, prin rugăciune serioasă şi supunere desăvârşită faţă de voinţa Tatălui Său, a ieşit biruitor. Cei care mărturisesc adevărul în aceste zile de pe urmă, mai presus de oricare altă grupă de presupuşi creştini, trebuie să-L imite pe Marele Model în rugăciune.” DH 186
Postul si vindecarea fizică
Cele prezentate mai sus au legătură și cu vindecarea fizică. Orice efort care are în vedere doar latura fizică a omului, în cazul multor afecțiuni, nu va avea succes dacă nu este însoțit de vindecarea emoțională și spirituală. O persoană invidioasă sau plină de ură, neiertătoare, își face rău în primul rând sieși, iar vindecarea fizică poate fi împiedicată sau chiar imposibilă în cazul anumitor afecțiuni (provocate sau agravate de aceste stări de spirit).
“Mâncatul fără discernământ este adesea cauza îmbolnăvirii, iar lucrul de care organismul are cea mai mare nevoie este acela de a fi uşurat de povara nefirească ce a fost pusă asupra sa. În multe cazuri de boală, cel mai bun remediu este ca pacientul să postească preţ de o masă sau două, pentru ca organele digestive istovite să poată avea ocazia să se odihnească. O dietă compusă din fructe timp de câteva zile a adus adesea o mare uşurare celor care lucrează intelectual. De multe ori, o perioadă scurtă de abstinenţă alimentară totală, urmată de o alimentaţie simplă, moderată, a dus la însănătoşire prin propriul efort recuperativ al organismului. O alimentaţie simplă timp de o lună sau două ar convinge pe mulţi suferinzi că drumul îngust al tăgăduirii de sine este drumul către sănătate”. DH 189
“Sunt unii care ar avea mai mult de câştigat abţinându-se de la mâncare o zi sau două pe săptămână decât de la oricât de mult tratament sau sfat medical. Pentru ei, cel mai benefic ar fi să postească o zi pe săptămână.” DH 189