Religia musulmana si metehnele ei

Religia musulmana este pusa sub lupa de tot mai multi oameni astazi datorita numarului mare de aderenti ai acesteia si datorita emigrantilor musulmani care s-au stabilit in Europa, SUA si Australia, zone inca majoritar crestine. Articolul de fata nu se vrea a fi o prezentare generala a religiei musulmane. Asemenea informatii puteti obtine din wikipedia sau alte site-uri de cultura generala. Ne propunem sa analizam mai indeaproape islamul si pretentiile sale in comparatie cu invatatura crestina din Biblie. Luam Biblia ca etalon de evaluare pentru ca aceasta carte a profetizat aparitia islamului si rolul sau in istorie. (pentru mai multe detalii click pe articolul Musulmanii in profetia biblica) Informatiile din acest articol vor fi folositoare intr-un dialog cu un musulman, cel mai adesea ferm convins ca religia sa este fara cusur, ca “sfanta carte” Coranul este o scriere perfecta, divina si vrednica de urmat. Articolul nu acopera toate metehnele islamului (economie de spatiu si timp), ci doar cateva aspecte, esentiale, socotim noi.

Religia musulmana si profetul Mahomed – Ismael si magarul salbatic

Atunci cand vorbesti despre Islam nu poti ignora personajul care sta la baza nasterii acestei religii: profetul Mahomed. A se citi cuvantul profet cu ghilimelele de rigoare pentru ca vorbim doar de o pretentie de profet adevarat in dreptul lui Mahomed. Pentru ca aceasta pretentie sa fie validata, Mahomed ar fi trebuit sa treaca de niste teste pe care Biblia le recomanda. Intr-un articol mai amplu vom analiza de ce profetul Mahomed nu este un profet adevarat ci unul mincinos, fals. Aici ne rezumam in a mentiona faptul ca zona in care s-a nascut Mahomed, Peninsula Arabica, este cea in care fiul nelegitim al lui Avraam (rezultat din relatia cu roaba Hagar), Ismael, avea sa domine prin urmasii sai si sa-si puna amprenta propriului caracter. Dumnezeu profetizase despre Ismael (si urmasii lui) ca “El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, și mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; și va locui în fața tuturor fraților lui.” (Geneza 16:12) Aceasta amprenta s-a regasit si in viata si caracterul lui Mahomed. Raspandirea islamului in timpul vietii lui si a urmasilor sai nu s-a realizat prin trimiterea de apostoli care sa invete cu rabdare pe oameni despre noua revelatie (asa cum i-a trimis Iisus pe cei 12 ucenici). Mesageri au fost trimisi, dar mesajul lor oferea trei variante: 1.convertiti-va la islam, 2.platiti bir sau 3.pregatiti-va sa muriti.

In Islam se crede ca toti profetii au fost desavarsiti, fara pacat, inclusiv Mahomed, dorind pe calea acesta sa elimine orice posibilitate de greseala si in transmiterea revelatiei asa cum apare in Coran. Biblia nu apara un asemenea concept ci spune ca Domnul Hristos a fost singurul fara pacat. Crezul acesta islamic este contrazis de insasi marturia Coranului: in sura 80 este descris comportamentul discriminatoriu al lui Mohamed fata de un orb interesat sa afle despre islam si caruia profetul i-a intors spatele. Urmeaza apoi reprosul pe care profetul si-l aduce. O comparatie cu etalonul Bibliei arata ca Mahomed a avut serioase probleme de caracter, fiind departe de pretentia de om desavarsit, fara pacat.

Religia musulmana si Coranul: este Coranul o carte perfecta, inspirata sau doar o pretentie fara fond?

Asemeni celorlalte doua religii abrahamice, crestinismul si iudaismul, religia musulmana isi are temelia intr-o carte considerata sfanta: Coranul. Dimensiunea Coranului este similara cu cea a Noului Testament din Biblie. Fiecare capitol/carte din Coran se numeste Sura si are diverse denumiri (Sura vacii, Sura femeii, Sura Muntelui, Sura Lunii etc – in total numara 114 capitole/carti). In teorie se subliniaza ca aceasta carte este perfecta, fara nici un cusur, revelatia fiind primita de Mohamed de la Alah prin intermediul ingerului Gabriel. Problemele majore din Coran le analizam intr-un articol separat. Ne rezumam aici la a aminti cateva dintre ele.

Pretentia de infailibilitate in forma si fond a Coranului expune din start aceasta scriere . La o analiza atenta din afara (pentru ca cei dinauntru, din islam sunt descurajati sa faca o asemenea analiza – dictonul “Crede si nu cerceta” este foarte valabil) descoperi cateva probleme majore:(puteti verifica citarile din Coran pe site-ul quran.com unde aveti optiunea sa afisati si traduceri in diverse limbi, inclusiv in limba romana, precum si citirea lor in arabica).

In momentul in care Mahomed a murit capitolele Coranului inca nu fusesera adunate intr-o singura carte. In timpul vietii sale au fost mai multi scribi care au consemnat “revelatiile” lui Mahomed. Dupa moartea sa, cand s-a incercat includerea acestor “revelatii” intr-o singura carte (Coranul – cuvant care inseamna “recitare”), califul Utman a vazut ca sunt diferente intre ceea ce consemnasera diversi scribi. Dupa stabilirea unei versiuni standard, celelalte variatii ale Coranului au fost distruse (cele pe care le-a gasit; din fericire unele manuscrise au supravietuit si contesta teoria infailibilitatii Coranului). Asadar “revelatia” nu era unica si perfecta ci s-au luat masuri pentru a o face unica macar (adica o singura versiune). Descoperirea unui manuscris in Sana (Yemen) in anul 1972 a adus noi dovezi ca versiunea standard actuala a Coranului contine diferente fata de unele manuscrise. In manuscrisul de la Sana se poate vedea cum s-a incercat masluirea acestor diferente: peste scrierea veche (datata ca fiind dinainte de anul 671 d.Hr.) s-a scris versiunea standard (detalii intr-un articol in limba engleza – Sana’s manuscript). Nu este nici un interes din partea lumii musulmane sa publice manuscrisele Coranului descoperite pentru ca acestea releva lipsa de validitate a unicitatii si infailibilitatii textului coranic.

Islamul este foarte fragmentat si nu o religie unitara (asa cum incearca uneori musulmanii sa ii induca in eroare pe crestini). Exista cateva ramuri mari (Sunni si Shia) si altele mai mici. Acestea la randul lor sunt divizate (puteti vedea in imaginea de mai jos o parte dintre aceste grupuri – click pe imagine pentru marirea ei). Nu doar ca exista aceasta divizare dar intre sustinatorii diferitelor grupari islamice exista o adevarata dusmanie, ura si anatemizare reciproca, adesea ajungandu-se la razboi impotriva oponentilor. Aceste divizari au aparut datorita faptului ca exista colectiile de traditie islamica (numite Hadith) care, in functie de grupare, contin diverse carti, neacceptate de toti musulmanii. Cartile care compun Hadith-ul  Sunni difera de cele incluse de Shia, iar de aici porneste anatemizarea reciproca.

Coranul contrazice revelatia biblica in nenumarate randuri, desi mentioneaza ca Torah (Vechiul Testament) si Evangheliile sunt vrednice de incredere. (3:3 “El a pogorât asupra ta Cartea [Coranul], întru Adevăr, pentru a le întări pe cele dinaintea ei. De asemenea, El a pogorât Tora şi Evanghelia.”)

1.Negarea mortii lui Iisus – 4:157,158 “După cum au mai spus: “Da, noi l-am ucis pe Cristos, Iisus, fiul Mariei, trimisul lui Dumnezeu.” Ei însă nici nu l-au ucis, nici nu l-au răstignit, ci numai li s-a părut aşa. Cei care nu se înţeleg asupra lui sunt în îndoială, căci ei nu au nici o ştiinţă anume şi nu urmează decât o nălucire, fiindcă ei de bună seamă nu l-au ucis, ci Dumnezeu l-a înălţat la El, căci Dumnezeu este Puternic, Înţelept.”

2.Prezentarea unui Dumnezeu crud, care iubeste doar pe cei credinciosi – 30:44 “Dumnezeu, din harul Său, îi va răsplăti pe cei care au crezut şi au săvârşit fapte bune. El nu-i iubeşte pe tăgăduitori [necredincioși – engl. disbelievers].” E foarte adevarat ca Dumnezeu nu iubeste comportamentul gresit, pacatele pe care le facem, necredinta noastra, dar Dumnezeu ii iubeste pe oameni (Biblia: “Fiindcã atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viața vecinicã.” Ioan 3:16

3.Ingerii ar fi fost indemnati sa se inchine la Adam – 7:10 “Noi v-am creat, apoi v-am desăvârşit chipul, după care am spus îngerilor: “Prosternaţi-vă înaintea lui Adam.” Şi ei aşa făcură în afară de Iblis care nu a fost între cei care s-au prosternat.” Biblia spune ca doar lui Dumnezeu se cuvine sa ne inchinam: Apocalipsa 22:8,9 “Eu, Ioan, am auzit și am vãzut lucrurile acestea. Și dupã ce le-am auzit și le-am vãzut, m’am aruncat la picioarele îngerului, care mi le arãta, ca sã mã închin lui. Dar el mi-a zis: „Ferește-te sã faci una ca aceasta! Eu sînt un împreunã slujitor cu tine, și cu frații tãi, proorocii, și cu cei ce pãzesc cuvintele din cartea aceasta. Închinã-te lui Dumnezeu.””

4.O prezentare a raiului cu elemente foarte ciudate (total opuse valorilor biblice): consum de carne, consum de alcool (in timp ce pentru viata aceasta musulmanului ii este interzis alcoolul), si fete virgine la discretie. Mai multe detalii despre acest subiect puteti lectura in articolul Raiul la musulmani (click pentru a lectura).

Lista de diferente este mult mai lunga dar ne oprim cu ea aici. Unele dintre ele sunt amintite in randurile urmatoare.

 

Religia musulmana si pacea: cum s-a raspandit islamul in istorie?

In discursurile apologetice sustinute de multi musulmani astazi veti auzi pretentia ca islamul este o religie a pacii. Intrebarea fundamentala este cum se obtine aceasta pace? In ce conditii este mentinuta aceasta pace? Raspunsul este unul simplu: pacea despre care vorbesc dansii este doar o stare pe care si-o doresc dupa ce toti cei obligati sa accepte islamul nu mai pot scapa de jugul acestuia. Este “pacea” sclavilor care stiu ca nu au nici o sansa daca s-ar revolta impotriva stapanilor lor. Este o pace mentinuta prin teroare, amenintare si violenta.

Coranul insusi contine indemnuri de omorare a necredinciosilor (cei care nu sunt sau nu devin musulmani): 47:3 “Atunci când vă întâlniţi cu tăgăduitorii [engl. unbelievers], loviţi-le grumazurile şi când le-aţi nimicit forţele, legaţi-i cu tărie şi după aceea: fie îndurare, fie răscumpărare, până când războiul îşi lasă jos poverile. Şi aceasta, căci dacă Dumnezeu ar fi voit, ar fi scăpat de ei, însă El a vrut să-i pună la încercare pe unii prin alţii. El nu va face deşarte faptele celor ucişi pe calea lui Dumnezeu“. Nu e de mirare ca sabia e prezenta inca pe steagurile unor tari islamice (mai jos se vede steagul Arabiei Saudite, tara care gazduieste cele mai sacre locuri din islam, Mecca si Medina).

Religia musulmana si raportarea la femei

Din nefericire sunt prea multe dovezile astazi ca femeia este tratata in mod deplorabil in cele mai multe tari islamice. Ceea ce putini crestini realizeaza este faptul ca in Coran exista, din pacate, suficient de multe pasaje care sa incurajeze asemenea atitudini inumane. Pe de o parte sunt acele pasaje care descriu raiul in religia musulmana, rai in care barbatii musulmani au la discretie tinere virgine. Femeia este privita ca un obiect sexual.  Un alt pasaj oribil este cel in care barbatii sunt sfatuiti cum sa le trateze pe sotiile care ii fac de rusine si care nu se supun. Pentru a nu avea dubii ca un asemenea pasaj exista in Coran, citam atat traducerea in limba romana cat si alte doua traduceri in engleza, foarte populare in lumea islamica:

4:34 “Bărbaţii sunt mai presus decât femeile, fiindcă Dumnezeu le-a dat întâietate asupra lor şi fiindcă ei cheltuiesc din averi pentru ele. Femeile cinstite sunt pioase, păstrând în taină ceea ce Dumnezeu păstrează. Dojeniţi-le pe cele de a căror neascultare vă este teamă! Părăsiţi-le în aşternuturi! Loviţi-le! Nu le căutaţi însă gâlceavă, dacă vă dau apoi ascultare. Dumnezeu este Înalt, Mare.”

“Men are the protectors and maintainers of women, because Allah has given the one more (strength) than the other, and because they support them from their means. Therefore the righteous women are devoutly obedient, and guard in (the husband’s) absence what Allah would have them guard. As to those women on whose part ye fear disloyalty and ill-conduct, admonish them (first), (Next), refuse to share their beds, (And last) beat them (lightly); but if they return to obedience, seek not against them Means (of annoyance): For Allah is Most High, great (above you all).” (traducerea Yusuf Ali)

Puneti in contrast acest pasaj cu indemnurile din Noul Testament, scrise cu mai bine de 600 de ani inainte de aparitia Coranului: 1 Petru 3:7 “Bãrbaților, purtați-vã și voi, la rîndul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele cari vor moșteni împreunã cu voi harul vieții, ca sã nu fie împiedicate rugãciunile voastre.”  Efeseni 5:25 “Bãrbaților, iubiți-vã nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea.”

Poligamia, legiferata in Coran, este o alta indepartare de la etica Noului Testament si de la planul divin ca intr-o familie sa fie un singur barbat si o singura femeie, sot si sotie. Coranul justifica dreptul de a avea mai multe sotii ca fiind o masura menita sa vina in ajutorul orfanilor: 4:3 “Dacă vă este teamă că nu veţi fi drepţi cu orfanii, luaţi-vă soţii după cum vă va plăcea, două ori trei ori patru femei. Dacă vă este teamă că nu veţi fi drepţi cu ele, luaţi-vă o singură femeie ori pe cele stăpânite de dreapta voastră. Aşa vă va fi mai uşor vouă, dacă nu puteţi ţine o casă mare.” Aspectul economic este si el mentionat, nefiind incurajati sa aiba mai multe sotii cei care nu au venituri suficient de mari.

Din pacate profetul “desavarsit” Mahomed a incurajat prin exemplul personal o alta practica dezgustatoare: casatoria cu fetite mici in religia musulmana. Mohamed s-a casatorit cu Aisha (a treia sotie, si cea mai tanara) cand aceasta avea doar 6 ani (Mahomed avea 50 de ani). Diverse relatari spun ca nu s-a consumat casatoria pana Aisha a implinit varsta de 9 ani, moment in care devine pe deplin sotia lui Mahomed (atunci in varsta de 53 de ani). Din acest motiv in societatea occidentala europeana profetul Mahomed este inca etichetat ca pedofil. Asemenea casatorii cu fetite mici nu sunt rare in islam astazi. Cateva exemple puteti vedea si in imaginile de mai jos (detalii si intr-un articol in limba engleza despre casatorii oficiate in Gaza – ilustrata si in poza de mai jos cu multi miri si mirese):

Religia musulmana si ziua de inchinare

Este cunoscut faptul ca ziua de inchinare in islam este vinerea, in armonie cu revelatiile primite de profetul Mahomed: 62:8 “O, voi cei ce credeţi! Când sunteţi chemaţi la rugăciunea de vineri, zoriţi-vă la amintirea lui Dumnezeu şi lăsaţi la o parte negoţul. Aceasta va fi mai bine pentru voi. O, dacă aţi şti!”

Conform revelatiei biblice, vineri este ziua a sasea a saptamanii. Dumnezeu a creat toate lucrurile in sase zile si s-a odihnit in ziua a saptea. Ca aducere aminte a creatiei, Dumnezeu a poruncit ca oamenii (nu doar evreii) sa se odihneasca in ziua a saptea a saptamanii, zi numita Sabat (Shabbat – odihna – ziua de Sambata in calendarul nostru). Lumea pagana a fost inspirata de printul intunericului sa se inchine la soare si pentru ca au numit prima zi a saptamanii ziua soarelui (Sunday, Dies Solis etc), s-au inchinat in aceasta zi (pentru ordinea zilelor conform Bibliei vezi Matei 28:1 (editia sinodala ortodoxa) – “Dupã ce a trecut sâmbãta, când se lumina de ziua întâi a sãptãmânii (Duminicã), au venit Maria Magdalena și cealaltã Marie, ca sã vadã mormântul.”) . Din nefericire crestinismul a abandonat repede inchinarea in ziua a saptea a saptamanii (pentru a nu mai fi asociati cu evreii care se rasculau impotriva romanilor) si a promovat ziua soarelui pentru a castiga simpatia paganilor si pentru a-i converti pe acestia la crestinism. Astfel Sabatul biblic a ajuns sa fie rastignit intre doi talhari, intre doua zile anti-hristice (adica impotriva poruncii exprese a lui Hristos), asa cum puteti vedea si in imaginea de mai jos:

Concluzii

Unii autori s-au grabit sa identifice religia musulmana cu Antihristul, datorita faptului ca islamul a persecutat pe crestini in istorie si o face si astazi cu o mare cruzime. Este foarte adevarat ca islamul are multe elemente antihristice (si alte religii pagane sau chiar pretins crestine au asemenea elemente) si joaca un rol important in evenimentele finale ale istoriei planetei, insa fiarele descrise in Apocalipsa 13 care domina scena lumii sunt cu totul altele: SUA si Roma papala. Aceste doua forte mari se folosesc de religia musulmana pentru instaurarea unei noi ordini mondiale si pentru a anihila opozitia crestinilor adevarati fata de abuzurile si apostazia lor.