Interzice porunca a doua din Decalog orice fel de reprezentare grafică, tablourile? Intră și fotografiile în aceeași categorie? E greșit să oferim copiilor Biblii ilustrate, unde sunt desenate diverse episoade din istoria sacră? Aflăm răspunsul la aceste întrebări din materialul de mai jos.
Exod 20:4-6 „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.
Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.”
“Porunca a doua oprește închinarea la adevăratul Dumnezeu prin chipuri sau asemănări. Multe națiuni pagâne susțineau că chipurile lor erau numai preînchipuiri sau simboluri prin care era adorată zeitatea, dar Dumnezeu a declarat o astfel de închinare ca fiind păcat. Încercarea de a-L reprezenta pe Cel Veșnic prin obiecte materiale coboară concepția omului cu privire la Dumnezeu. Mintea fiind îndepărtată de la perfecțiunea cea fără margini a lui Dumnezeu, ar fi atrasă mai degrabă spre creatură decât spre Creator și, în măsura în care concepția lui cu privire la Dumnezeu s-ar coborî, omul ar decădea.”{PP 306.1}
“Nimeni nu ar trebui să folosească puterea imaginației pentru a se închina la ceva ce coboară pe Dumnezeu în mintea lor și Îl asociază cu lucruri obișnuite. Cei care se închină lui Dumnezeu trebuie să o facă în duh și în adevăr. Ei trebuie să manifeste credința vie. Închinarea lor nu va fi atunci controlată de imaginație ci de credința adevărată.”{4BC 1145.7}
O înțelegere îngustă, greșită a poruncii a doua îi conduce pe unii oameni să disprețuiască orice fel de artă: pictura, sculptura, indiferent de tematica abordată, socotind că porunca a doua nu permite nici un fel de angajare în asemenea producții. Alții aplică aceasta și la realizarea de fotografii, pentru că și ele sunt o realizare a unui chip. Porunca a doua însă condamnă realizarea unor lucruri cu scopul de a te închina lor. Incriminează de asemenea coborârea noțiunii de Dumnezeu la lucruri materiale, asemănarea Lui cu ceea ce vedem în jurul nostru.
Teama de a folosi reprezentări grafice nu e justificată de faptul că unii oameni pot fi ispitiți să se închine deoarece sunt obișnuiți cu ideea de icoane (în cazul Europei). Urmând aceeași logică, un african care a fost animist (închinător la plante, animale, pietre etc) ar trebui să umble legat la ochi pentru că tot ce este în jur ar putea fi o ispită pentru el să se închine.
În pasajele inspirate de mai jos puteți găsi o varietate de sfaturi pe tema imaginilor, picturilor, desenelor care sunt folosite pentru răspândirea adevărului. Sunt corectate concepții greșite și sunt oferite sfaturi pentru cei care doresc să folosească ilustrații grafice.
„Cam în același timp au sosit la Praga doi străini din Anglia, oameni de cultură, care primiseră lumina și veniseră să o răspândească în această țară îndepărtată. Dacă ar fi început cu un atac deschis împotriva supremației papei, ar fi fost repede aduși la tăcere de către autorități; dar, nevoind să renunțe la planul lor, au folosit alte mijloace. Fiind totodată pictori și predicatori, și-au folosit talentul. Într-un loc deschis publicului, au expus două picturi.
Una reprezenta intrarea lui Isus în Ierusalim, “blând și călare pe un asin” (Matei 21, 5), urmat fiind de ucenici îmbrăcați în veșminte prăfuite de călătorie și cu picioarele goale. Tabloul al doilea reprezenta o procesiune pontificală, papa fiind înveșmântat în hainele lui bogate, purtând întreita sa coroană, călare pe un cal strălucitor împodobit, precedat de trompetiști și urmat de cardinali și prelați în veșminte strălucitoare.
Aceasta a fost o predică ce a atras atenția tuturor claselor de oameni. Mulțimile veneau să privească picturile. Nu era unul care să nu priceapă morala și mulți au fost profund impresionați de contrastul dintre blândețea și umilința lui Hristos Domnul și mândria și aroganța papei, pretinsul Lui slujitor. S-a produs o mare tulburare în Praga, iar cei doi străini, după o scurtă vreme, au socotit necesar, pentru siguranța lor, să plece. Dar lecția pe care ei o oferiseră n-a fost uitată. Tablourile au făcut o impresie profundă și asupra minții lui Huss și l-au condus la un studiu mai atent al Bibliei și al scrierilor lui Wycliffe. Cu toate că nu era pregătit încă să primească toate reformele susținute de Wycliffe, a văzut totuși mai clar caracterul adevărat al papalității și cu o înflăcărare tot mai mare a denunțat mândria, ambiția și corupția ierarhiei papale.”{TV 99-100}
Chiar într-un mediu catolic cum era cel din Praga, oamenii nu au început să se închine la tabloul în care era reprezentat Domnul Iisus, realizat de cei doi pictori protestanți. Oamenii au fost ajutați să înțeleagă mai clar decăderea bisericii romano-catolice și a conducătorilor ei, iar Huss a fost condus spre cercetarea serioasă a Bibliei.
„Copii care sunt înzestrați cu talent și plăcere pentru muzică pot primi impresii care să dureze toată viața, prin folosirea cu judecată a sensibilității ca mijloc pentru instruire religioasă. Ei pot fi învățați că dacă nu sunt în armonie cu Dumnezeu, starea lor e ca un dezacord în armonia divină a creației, ca un instrument dezacordat, care scoate sunete false ce-I produc durere lui Dumnezeu în mai mare măsură decât o fac notele lipsite de armonie pentru urechea lor muzicală.
Mulți pot fi cel mai bine câștigați prin folosirea de imagini sacre, scene care ilustrează viața și misiunea lui Hristos. Prin aceste mijloace pot fi imprimate puternic în mintea lor adevăruri care nu se vor șterge niciodată. Biserica Romano-Catolică înțelege acest lucru și face apel la simțurile oamenilor prin forța de a impresiona a sculpturii și picturii. În timp ce nu aprobăm inchinarea la imagini, care este condamnată în legea lui Dumnezeu, credem că este bine să folosim atracția pe care o au tinerii pentru ilustrații, pentru a imprima în mintea lor adevăruri morale prețioase, să legăm evanghelia de inimile lor prin scene frumoase care ilustrează marile principii morale ale Bibliei. La fel a ilustrat și Mântuitorul nostru lecțiile sale sfinte prin imagini care se găseau în creațiunea lui Dumnezeu.” {ST December 20, 1877, Art. B, par. 6,7}
În pasajele de mai jos se poate vedea condamnarea excesului de ilustrații, cheltuirea de sume mari pentru imagini, folosirea unor reprezentări grafice stângace sau care deformează adevărul, sau a celor care ilustrează în culori vii închinarea păgână sau scene ale execuțiilor credincioșilor. Ilustrațiile realizate cu profesionalism și folosite în cantități moderate pentru a ajuta la înțelegerea adevărului sunt încurajate și nu contravin poruncii a doua din Decalog.
„Domnul dorește ca poporul Său să acționeze în mod inteligent. Ei nu trebuie sa facă mari cheltuieli; cu toate acestea lucrurile trebuie făcute cu rânduială. Coperțile cărților trebuie să fie de bună calitate și durabile, ca de altfel și legarea lor. Să căutăm să facem asta întotdeauna. Dar de asemenea trebuie să se aibă în vedere și ilustrarea acestor cărți, fără a se investi prea mulți bani în această privință. O ilustrație își atinge scopul atunci când reușește să atragă atenția asupra cărții pe care o ilustrează. Dacă însă atenția este îndreptată mai mult spre ilustrația în sine, atunci ea și-a depășit scopul.” — Scrisoarea 75, 1900.{SE 167.1}
„Desenele care vor reprezenta scene din Biblie trebuie să fie de bună calitate. Adevărata cunoaștere a lucrurilor de orice fel înseamnă putere și superioritate. Atunci când prin eforturi dureroase avansăm pas cu pas pe scara progresului uman, trebuie să ne fixăm privirea asupra Aceluia care se află la capătul scării. Cunoștința pe care ne-o oferă Dumnezeu nu diminuează perceperea lucrurilor sfinte. Mintea trebuie să se concentreze asupra Slavei lui Dumnezeu și nu asupra acestor reprezentări pământești de mică valoare, care imprimă în minte scene ce creează o impresie falsă despre Hristos și lucrurile cerești. O ilustrare corespunzătoare a adevărurilor biblice cere un talent superior. Aceste ilustrații de slabă calitate batjocoresc lecțiile sfinte ale Bibliei. Dumnezeu să ne ajute să nu facem pe plac lui Satana prin coborârea standardelor adevărului veșnic folosind ilustrații de care vor râde bărbații, femeile și copiii.” — Manuscris 23, 1896. {SE 167.2}
„M-am întristat din cauza multor lucruri care mi-au fost spuse. Eu am prezentat în scris unele lucruri cu privire la ilustrare, în special în legătură cu cărțile noastre. Cu sigurantă că nu s-a procedat bine atunci când s-a investit atât de mult în această privință. Nu pentru poze ar trebui să ne străduim noi atât pentru că lumea are nevoie de adevăr, de esența lucrurilor. Ilustrarea excesivă a unei cărți e ispită foarte mare pentru a cheltui bani astfel că exact aceia care ar avea nevoie de carte nu o pot cumpăra din cauza prețului ridicat.
Nu cedați puternicei ispite care vă forțează să publicați cărți implicând o mare sumă de bani. Domnul nu va fi cu voi în această activitate. Miile de dolari care se investesc în ilustrarea unor cărți pot fi folosiți pentru editarea unor cărți mai ieftine. Când pastorii participă la întâlnirile în corturi ei ar trebui să aibă posibilitatea de a vinde aceste cărți la un preț cât mai mic posibil. Din banii obținuți, după ce s-a acoperit costurile publicării, pot fi cumpărate altele care să fie date credincioșilor care nu și le pot permite sau necredincioșilor care pot afla astfel adevărul.
Timpul este prea înaintat, mult prea înaintat pentru ca vânzarea unei cărți să depindă de coperțile ei scumpe sau de prea multele ilustrațiile cuprinse în ea. Cărțile de care poporul are nevoie ar trebui publicate fără prea multă pompă. Prin economisirea miilor de dolari folosiți de obicei pentru ilustrații, prețul cărților va scădea și le va face accesibile pentru mulți. Domnul nu a inspirat acest entuziasm care a determinat într-o anumită măsură depărtarea de simplitatea credinței care ar trebui să-i caracterizeze pe Adventiștii de Ziua a șaptea ca o generație aleasă, un popor ciudat zelos pentru fapte bune. Cei care au influențat destul de mult luarea deciziilor în ceea ce privește ilustrațiile au fost colportorii și artiștii.
Am fost foarte surprinsă când am văzut costul crescând al ilustrării cărților.” — Scrisoarea 133, 1899.{SE 168,169}
„Mi s-a arătat că afluența de ilustrații folosite pentru periodicele și cărțile noastre crește din ce în ce mai mult în virtutea unei ambiții nesfinte; de asemenea crește în mod alarmant pericolul rivalității. Cărțile pe care noi le vindem lumii costă prea mult. Extravaganța ilustrațiilor costă prea mult timp și bani și creează necazuri care pot și ar trebui evitate. Domnul vrea ca noi să urmărim numai slava Sa. Mândria cauzată de atât de multe ilustrații nu este după voia lui Dumnezeu. Acesta este pulsul lumii, care bate însă tare și în inimile poporului lui Dumnezeu din timpul acesta.
Trebuie să facem economie în fiecare domeniu de activitate, evitând toate costurile nenecesare. Dumnezeu pune la încercare pe poporul Său. Trebuie deschise multe misiuni în câmpuri noi. Se vor ridica oameni pe care Dumnezeu i-a ales și vor sta în locul în care au fost puși pentru a striga mesajul de încercare pentru timpul acesta. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să ajungă la oameni, așa că trâmbițele trebuie să sune în mod deslușit. Este un mesaj de o importanță vitală iar păzitorii care stau pe zidurile Sionului trebuie să-l strige foarte clar.” — Scrisoarea 147, 1899.{SE 169,170}
„Se vede în mijlocul poporului tendința de a pune accent pe înfățișarea exterioară, cu scopul de a ajunge la necredincioși; dar această înfățișare nu va realiza nicicum binele pe care îl prezintă. Cărțile noastre sunt pline de ilustrații care costă și din cauza aceasta sunt prea scumpe atât pentru a le da pe gratis cât și pentru a fi cumpărate de cei care au nevoie de ele. S-a abuzat prea mult de ilustrații. Banii care se cheltuiesc în plus pentru coperta cărții și pentru ilustrațiile dinăuntru nu vor converti pe nimeni la adevărurile prezentate în carte. Dumnezeu nu dorește ca atâta spațiu să fie ocupat de imagini. Uneori s-a întârziat publicarea unei cărți pentru că s-a așteptat după ilustrații — așteptare care nu a fost prea profitabilă și care a împiedicat ajungerea adevărului la oamenii care trebuie să-l aibă.
Cărțile noastre trebuie pregătite cu gust, exact așa cum trebuie pregătite toate cărțile; dar casele noastră de editură greșesc atunci când se depărtează de simplitate…
Uneori nu s-au evaluat costurile editării cărților care conțin adevăruri prețioase. Ei nu au luat în calcul faptul că ilustrațiile care au fost incluse sub pretextul măriri vânzărilor ar putea consuma resursele financiare, limitând astfel posibilitatea desfășurării altor activități de care este neapărată nevoie. Influența acestei activități asupra lumii și bisericii trebuie examinată îndeaproape.” — Scrisoarea 133, 1899.{SE 170,171}
„Noi ar trebui să cercetăm problema supra-ilustrării cărților noastre. Oare ilustrațiile despre lucrurile cerești nu afectează în mod negativ felul în care noi îi percepem pe îngeri, pe Hristos sau alte realități spirituale? Multe dintre ilustrațiile făcute nu respectă adevărul? Oare nu se va da curs falsității prin intermediul acestor ilustrații depărtate de adevăr. Noi vrem ca toate reprezentările noastre despre Isus Hristos să fie adevărate. Multe dintre ilustrațiile care umplu cărțile și publicațiile noastre sunt foarte prost făcute și prezintă oamenilor o perspectivă falsă.” — Scrisoarea 145, 1899.{SE 171.2}
„Mulți au idei ciudate cu privire la lucrurile care aparțin lucrării lui Dumnezeu. Dumnezeu nu aprobă lipsa de înțelepciune de care s-a dat dovadă atunci când s-a făcut selecția desenelor care trebuia să ilustreze lucrurile sfinte.” — Scrisoarea 39, 1899.{SE 171.3}
„Nu includeți în cărți ilustrații despre auto-da-fe [Auto-da-fe înseamnă în limba spaniolă act de credință și desemnează execuțiile publice ale ereticilor (de obicei prin ardere pe rug) ca mărturisire de credință a bisericii catolice (n. tr.)], imagini despre persecuțiile și execuțiile catolice. Este de ajuns că citim despre ele; nu mai este nevoie să le mai prezentăm și în modul acesta detaliat.” — Scrisoarea 28a, 1897.{SE 172.2}
„Mă îngrijorează felul în care au fost folosite ilustrațiile în publicațiile noastre. Se pare că unele ziare au tendința de a le include fără discernământ. Unele desene sunt făcute foarte prost și nu ilustrează eficient adevărurile prezentate. Sper că publicațiile noastre nu vor deveni reviste cu benzi desenate. Eu nu vreau să condamn folosirea ilustrațiilor în sine, numai că ele ar trebui să fie mai puține și doar acelea care sunt foarte bune ar trebui incluse. Nu am nimic de obiectat dacă alegeți să includeți mai puține ilustrații dar care să fie de calitate. Alegeți calitatea și nu cantitatea!” — Scrisoarea 28a, 1897.{SE 172.3}
„Literatura noastră nu trebuie să conțină nimic neadevărat și nedrept.
Noi am depus eforturi foarte mari pentru a îndrepta mintea oamenilor din Oackland pe calea cea bună. Uneori ei au fost mustrați aspru pentru că la început s-au luat după pofte, depărtându-se de comportamentul corect aprobat de Cer. Dar ce putem spune atunci când periodicele noastre aduc atâtea laude unor oameni care nu-L slăvesc pe Dumnezeu prin viața și caracterul lor? Credeți voi că astfel de modele îi vor face pe tinerii noștri să umble pe calea cea îngustă a sfințeniei?
Nu pot să-mi dau seama cum o astfel de reprezentare, sau aceea pe care am văzut-o de curând pe paginile revistei Review and Herald — poza unul altar păgân — pot servi creșterii spirituale a poporului nostru.
Îmi doresc cu ardoare ca fiecare cuvânt publicat pe paginile noastre să reflecte lumina care să străpungă întunericul adânc al Satanei. Revistele noastre ar trebui să prezinte experiențe încurajatoare prin care se vor vedea felul plin de dragoste și bunătate în care Dumnezeu relaționează cu oamenii. Aceasta îi va întări și încuraja. Neteziți cărările pentru ca cei slabi să nu cadă de pe ea. Prezentați-le mereu avertizarea adevărului pentru că sfârșitul este aproape. Trebuie să strigăm cu glas tare fără să obosim. Unii nu vor lua seama dar alții se vor pocăi și vor fi salvați.” — Scrisoarea 106, 1902.{SE 173-174}
„Câțiva au condamnat imaginile, spunând că acestea sunt interzise de porunca a doua și că orice astfel de lucru trebuie să fie nimicit.
Acești oameni înguști nu pot să înțeleagă nimic, cu excepția faptului de a insista asupra unui singur lucru pe care li se pare că îl înțeleg. Cu ani în urmă, am fost nevoiți să ne confruntăm cu același spirit și aceeași lucrare. S-au ridicat oameni care au pretins că erau trimiși cu o solie pentru a condamna imaginile și pentru a îndemna ca orice lucru de felul acesta să fie nimicit. Ei au mers până acolo încât să condamne ceasurile care aveau imagini imprimate sau „picturi” pe ele…
Porunca a doua interzice închinarea la imagini, dar Dumnezeu Însuși a folosit imagini și simboluri pentru a le ilustra profeților Săi lecțiile pe care a dorit ca ei să le prezinte oamenilor, iar ele au putut să fie înțelese mai bine în felul acesta, decât dacă ar fi fost prezentate în alt fel. El a apelat la inteligență prin simțul văzului. Istoria profetică le-a fost prezentată lui Daniel și lui Ioan prin simboluri, iar acestea trebuiau să fie reprezentate clar sub formă de diagrame, pentru ca aceia care le citesc să poată înțelege.
Este adevărat că se cheltuiesc mult prea mulți bani pentru picturi. Niciun bănuț care ar trebui să intre în vistieria lui Dumnezeu să nu-i fie plătit unui artist. Totuși răul care va urma în biserică din comportamentul acestor extremiști este cu mult mai mare decât răul pe care ei încearcă să-l corecteze. Uneori este dificil să spui cu precizie unde este linia, unde ajunge să fie păcat pictarea imaginilor. Totuși cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și doresc din toată inima să păzească poruncile Sale vor fi conduși de El. Dumnezeu nu dorește ca aceștia să depindă de vreun om care să fie conștiință pentru ei. Acela care primește toate ideile și impresiile unor minți dezechilibrate va ajunge să fie confuz și încurcat. Scopul lui Satana este să abată atenția de la solia îngerului al treilea spre subiecte colaterale, așa încât mințile și inimile care ar fi trebuit să crească în har și în cunoașterea adevărului să ajungă pipernicite și slăbite, pentru ca Dumnezeu să nu fie slăvit de acești oameni.” SA2 181
Fotografiile, tablourile cu cei dragi și porunca a doua din Decalog
Se poate observa din pasajele de mai jos că nu e condamnată realizarea de fotografii ci excesul, cantitățile mari de fotografii (pe suport de hârtie) care implică și cheltuirea de sume mari.
„Este o chestiune dificilă pentru bărbați și femei să traseze granița în problema tablourilor. Unii s-au ridicat împotriva imaginilor, sculpturilor și a tablourilor de orice fel. Ei spun că toate trebuie arse, afirmând că realizarea de imagini este interzisă de porunca a doua și că acestea ar fi niște idoli.
Un idol este orice lucru pe care oamenii îl iubesc și se încred în el în loc să Îl iubească și să se încreadă în Domnul ca Făcător al lor. Orice lucru pământesc pe care oamenii îl doresc și în care se încred ca având putere să îi ajute și să le facă bine, îi conduce departe de Dumnezeu și este pentru ei un idol. Orice lucru care îți fură afecțiunea, care ia din suflet dragostea supremă pentru Dumnezeu, sau se interpune pentru a împiedica încrederea nelimitată în Dumnezeu, se transformă într-un idol în templul sufletului.” {8MR 78.2}
“Prima mare poruncă este: “Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul Tău cu toată inima ta, și cu tot sufletul tău, și cu toată mintea ta.” (Matei 22:37.) … Acum, dacă tablourile făcute au o tendință de a despărți afecțiunile de Dumnezeu și li se aduce închinare în locul lui Dumnezeu, atunci ele sunt idoli. Cei care pretind că sunt urmași ai lui Iisus Hristos au ridicat aceste lucruri mai presus de Dumnezeu și și-au oferit afecțiunea acestora? Iubirea lor pentru bogății a umplut locul pe care ar trebui să-l ocupe în inimile lor Iisus?” {8MR 78.3}
„Cei care au ars toate tablourile cu prietenii lor și de orice alt fel pe care le-au avut, au ajuns ei la un nivel mai înalt de consacrare datorită acestui act și arată ei asta prin cuvinte, comportament și printr-un suflet înnobilat, înălțat, și o minte interesată de cele cerești? Este experiența lor mai bogată decât înainte? Se roagă ei mai mult, și cred ei cu mai multă credintă după ce au adus aceasta jerftă mistuită de foc? Au urcat ei pe munte? A fost aprins focul sfânt in inimile lor, dându-le un zel nou și o mai mare devoțiune față de Dumnezeu și față de lucrarea Lui decât înainte? A atins un cărbune aprins de pe altarul jertfei inimile și buzele lor? Prin roadele lor puteți descrie caracterul lucrării lor.” —Manuscript 50, 1886, 3, 4. (“Despre economie,” iulie, 1886.) {8MR 79.1}
„Mi s-a dat lumină că a cheltui atât de mulți bani pentru realizarea de fotografii este un gen de idolatrie. În felul acesta sunt risipite mijloace care ar trebui folosite mai degrabă în efort misionar decât în producerea de fotografii care nu sunt esențiale.” {15MR 115.3}
„Dunham mi-a dat vreo doisprezece din aceste fotografii cu tine. Să ți le trimit? Ce părere ai despre ele? Eu i-am spus [fotografului] că nu imi plac? Nu arată natural, dar le poți folosi. Dacă le vrei, dă-mi de știre.” —Letter 21, 1876, p. 2. (Către James White,5 Mai 1876.) {8MR 77.3}