Preacinstirea Maicii Domnului și Biblia, creștinismul primar și venerarea Mariei

Preacinstirea Maicii Domnului este o practică a bisericilor ortodoxă, catolică și anglicană. Termenul de preacinstire (Gr.  δουλεία, douleia = cinstire, venerare ) a fost rânduit pentru a face diferența între cinstirea altor personaje biblice și Maria, mama lui Iisus, cea din urmă bucurându-se de o apreciere mai mare, adică preacinstire. Care sunt argumentele biblice aduse de cele trei biserici pentru această practică? Asemenea argumente nu există, și nu ar trebui să surprindă acest lucru pentru că nu este singurul aspect în bisericile amintite pentru care nu există suport biblic. Nicăieri pe paginile Bibliei nu se găsește vreun pasaj în care Domnul Iisus să le recomande apostolilor venerarea sau închinarea la Maria. Nici apostolii, după moartea și învierea lui Iisus, și după moartea Mariei, nu pomenesc în vreun loc că ar fi venerat-o pe Maria ca mijlocitor între credincioși și Dumnezeu, așa cum este venerată astăzi de mulți oameni. Apostolul Ioan, cel mai tânăr dintre apostoli, a trăit cel mai mult dintre apostoli, decesul său survenind după moartea Mariei, mama lui Iisus. Ne puteam aștepta ca acesta să îi îndemne pe credincioși să o pomenească pe Maria în rugăciunile lor dacă, așa cum susțin multe fețe bisericești de astăzi, mijlocirea Mariei în favoarea păcătoșilor este vitală și fără ea nu putem fi mântuiți.

Maria însăși nu a îndreptat atenția celor din jur spre propria persoană. Revelația biblică a notat un îndemn frumos prin care Maria i-a îndrumat pe oameni la Iisus, Mântuitorul lumii: “Mama Lui a zis celor ce slujeau: “Faceți orice vã va spune“.” (Ioan 2:5)

(Notă: toate textele biblice menționate sunt citate din Biblia Sinodală Ortodoxă.)

Apostolul Pavel a subliniat faptul că există un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni, iar acest mijlocitor nu este nici Maria, nici îngerii din Cer și nici alți sfinți care au trăit pe pământ: 1 Timotei 2:5 “Cãci unul este Dumnezeu, unul este și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: omul Hristos Iisus.”

Singurul pasaj din Noul Testament în afara Evangheliilor care o amintește pe Maria, este cel din Faptele Apostolilor 1:14 “Toți aceștia, într-un cuget, stãruiau în rugãciune împreunã cu femeile și cu Maria, mama lui Iisus și cu frații Lui.” Observați că doctorul Luca, cel care a scris această carte sub inspirație divină, nu folosește nici un fel de apelativ așa cum se obișnuiește astăzi (Împărăteasa Heruvimilor, Eva cea nouă, preasfanta, curata, prebinecuvantata, slavita stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria ). Este doar o menționare simplă a prezenței Mariei în grupul creștinilor care se rugau. După această menționare, numele Mariei nu mai este pomenit în Noul Testament. Epistolele lui Pavel, atât de bogate în învățătură (dogmă) creștină atât pentru evrei cât și pentru convertiții dintre neamuri, nu amintește nimic de faptul că Maria a devenit mijlocitor între om și Dumnezeu și drept urmare ar trebui să ne închinăm acesteia și să-i adresăm rugăciuni.

Dacă Biblia este atât de clară asupra acestui subiect, de unde și când a apărut această practică a venerării Mariei ca mijlocitor între oameni și Dumnezeu? Analizăm acest lucru în rândurile următoare.

Preacinstirea Maicii Domnului în închinarea bisericii ortodoxe

Principala sărbătoare în cinstea Mariei este în data de 15 august (Sfânta Maria Mare), intitulată oficial Adormirea Maicii Domnului. Foarte multe biserici sunt dedicate Mariei.

Oamenii sunt învățați că preacinstirea Maicii Domnului este o practică vitală, fără de care nimeni nu poate fi mântuit. Părintele Cleopa face următoarele precizări: “Dumnezeu primește pe om la pocăință până la ultima lui suflare, dacă se întoarce din toată inima și cinstește pe Maica Domnului.” (“Ne vorbește Părintele Cleopa”, vol.3, p.92) Alți teologi merg și mai departe afirmând că “Maicii Domnului se cuvine o cinstire și închinare mai presus decât a tuturor sfinților… Arhanghelul Gavriil s-a închinat Fecioarei Maria și i-a zis: “Bucură-te ceea ce ești plină de har”.” (Religia ortodoxă. Călăuză pentru credincioși., de preot Vasile Sorescu, p.71) Evident că nu se amintește în pasajul biblic că îngerul s-ar fi închinat Mariei. Acesta i-a făcut doar o urare, anunțând-o pe Maria că a fost aleasă pentru întruparea Mântuitorului.

Când apostolul Ioan a primit revelații despre viitorul omenirii (consemnate în cartea Apocalipsa), a fost ispitit să se închine îngerului care îi oferea aceste revelații. A fost oprit însă de către înger pentru că lucrul acesta era un păcat, o călcare a primelor două porunci din Decalog: “Și eu, Ioan, sunt cel ce am vãzut și am auzit acestea, iar când am auzit și am vãzut, am cãzut sã mã închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arãtat acestea. Și el mi-a zis: Vezi sã nu faci aceasta! Cãci sunt împreunã-slujitor cu tine și cu frații tãi, proorocii, și cu cei ce pãstreazã cuvintele cãrții acesteia. Lui Dumnezeu închinã-te!” (Apocalipsa 22:8,9) Dacă îngerul l-a oprit pe unul dintre sfinți să se închine lui, de ce își permit alte ființe omenești (preoți, călugări, mireni) să învețe pe oameni să facă lucruri pe care Dumnezeu nu le aprobă ci chiar le condamnă vehement? Cei care își doresc cu adevărat să se închine lui Dumnezeu trebuie să se depărteze de orice fel de practică și învățătură care îi conduce să păcătuiască și să își piardă mântuirea.

În primele secole ale creștinismului nu a existat practica venerării Mariei sau considerarea ei ca mijlocitor între oameni și Dumnezeu. Prima menționarea a Mariei la un sinod bisericesc este cu ocazia sinodului ecumenic de la Efes în anul 431, când se hotărăște folosirea sintagmei Născătoare de Dumnezeu..

Preacinstirea Maicii Domnului și cultul morților

Plasarea Mariei și a altor personaje biblice (apostolii, profeții) ca mijlocitori între oameni și Dumnezeu, așa cum am văzut, nu are bază biblică. Această practică are origini păgâne și a prins rădăcini datorită unei alte devieri de la învățătura biblică: credința păgână în nemurirea sufletului. Pentru a înțelege mai bine aceste conexiuni vă invităm să lecturați articolele Viață după moarte, pomeni, sfinți mijlocitori și Viață după moarte.

Preacinstirea Maicii Domnului și creștinul adevărat de astăzi

Creștinul adevărat va avea o atitudine de respect deosebit pentru Maria, cea care a fost mama lui Iisus. Respectul acesta se datorează faptului că Maria a fost o persoană credincioasă, evlavioasă, cu o misiune unică în istoria mântuirii, aceea de a fi îndrumătorul omenesc cel mai apropiat pentru Mântuitorul lumii. Maria a fost cea care a deschis paginile Bibliei în fața copilului Iisus și I-a îndrumat pașii pe calea credincioșiei și ascultării de revelația divină.

Apostolul Ioan a primit însărcinarea de a avea grijă de Maria după răstignirea Domnului Iisus:

Ioan 19:26,27 “Deci Iisus, vãzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care Îl iubea stând alãturi, a zis mamei Sale: “Femeie, iatã fiul tãu! Apoi a zis ucenicului: Iatã mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.””

Apostolul nu amintește în nici una din epistolele lui sau în Evanghelie că un creștin trebuie să-i aducă închinare Mariei sau că aceasta este un mijlocitor între om și Dumnezeu. Noi trebuie să urmăm pilda apostolilor și să nu facem nici mai mult nici mai puțin decât au făcut ei în raportarea la Maria și în celelalte privințe. Preacinstirea Maicii Domnului și a altor sfinți o putem realiza cel mai frumos urmând exemplul lor de evlavie, copiind trăsăturile lor pozitive, în armonie cu Scriptura și evitând să repetăm greșelile sau slăbiciunile pe care le-au avut. Închinarea la aceștia sau înălțarea de rugăciuni către ei nu este aprobată de Dumnezeu, ci este o ispitire care vine de la cel rău și viclean:

“Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, cãci scris este: “Domnului Dumnezeului tãu sã te închini și Lui singur sã-I slujești“.” Matei 4:10